Cînd primeşti

    De nu putem ajuta un suferind, un nevoiaş, un pedepsit în general, mai bine nu ne oprim defel în dreptul său şi ne vedem de drum. Nu-i corect ,dar îs situaţii şi situaţii, cînd nu putem din varii motive şi cînd putem să ne facem datoria cum se cuvine, fiind darnici şi responsabili de cum miluim, dar totuşi cu inimă. De-i mare îmbulzeală la un incident cu victime şi suferinţă în desfăşuare mai bine retragere şi continuarea drumului, că-s prea mulţi şi-i cam bîlci şi poate nu pricepi nimica corect. Şi suferinţa nu-i spectacol niciodată, numai nedrepţii o admiră ca un circ, vai de ei.
    Să ştim că există un Dumnezeu în CER, dar pe noi nu ne prea priveşte, e un fapt întîlnit, poate la fiecare pînă la o   anumită vîrstă, cînd ne mai maturizăm şi din necazuri şi din cîte învăţături primite şi unele neprimite tot din nepriceperea corectă, dar în timp ne mai rămîne cîte ceva acolo. Şi sînt ocazii de aflarea a SA şi rămîi pe viaţă înspre îndreptarea necesară şi a aflării SALE corecte necesare în timp.
    Istoria consemnează personalităţi cu o chemare înspre o datorie ce şi-o însuşesc şi şi-o duc la îndeplinire cu toate opreliştile întîlnite, nu se lasă învinşi, devin invincibili pînă la îndeplinirea datoriei primite, în timp devenind conştienţi de chemarea lor, bună ori rea.
    Tot aşa şi-n noi toţi avem simţăminte bune despre dreptate şi morală, care trebuiesc bine puse în aplicare şi să nu ne strice nedreptatea lumii în care vieţuim. Nu sîntem dinainte sortiţi nedreptăţii şi ratării vieţii ci liberi a afla îndreptarea şi afirmarea înspre bine şi corect în viaţă. Şi lipsa de încredere e nedorită în noi, pierzînd mai mult, ci simplu şi cu respectarea fiecăruia oricine ar fi şi doreşte asta. Să nu fim zgîrciţi, ci cu judecată dreaptă.
    Credinţa e atunci cînd primeşti să fii ales de EL şi I te supui, urmîndu-L, îndreptîndu-te continuu. Nicăieri în evanghelii nu se spune să ţine-ţi Duminica, ori ca-n vechime doar Sîmbăta, ci s-a hotărît de oameni în timp, nesocotindu-L şi aşa-i pînă azi la noi.