Fest

   Spiritul nostru totdeauna va căuta să subjuge materia, materia primă în definitiv, să o conducă spre forme superioare de organizare şi constituire, spre opere, realizări chiar visate, aşa de departe e şi găndirea umană în cunoaşterea permisă de SUS, şi încă cît vom merita în continuarea existenţei prolifice în toate cele ale trăirilor permise nouă pe Pămîntul SĂU.
   Cu toate că-n natura înconjurătoare ce-o ignorăm încă, dispreţuind-o, se petrec fapte în sensuri ce nu le pricepem încă încăpăţinaţi în noi, îndărătnici, doar că e o prioritate a noastră rînduită de SUS,  ne aşteaptă, cu răbdare fără margini şi înghiţire în sec de ne imaginat, nu ca-n firea noastră aprinsă şi apucată, încă ne perfecţionată în răbdarea mai altfel. Şi totuşi educabili, după EL, greu, dar se poate în timp de ambele părţi poate în devenirea cunoaşterii.
   Întotdeauna ni se va supune natura mediului înconjurător, chiar de sînt şi greutăţi, le vom învinge, fiind superiori, aşa sîntem daţi, dar să ne şi responsabilizăm cu adevărat, nu de mîntuială după interese imorale cel puţin.
   Sîntem uneori împinşi de porniri nestăpînite şi-n deveniri rele şi urîte şi oarecum conştienţi, dar nu-i putem rezista unui ceva ce ne depăşeşte şi nu ne putem controla deviaţia greşită ori ce nu ne reprezintă, dar în final ne revenim în matca firescului cu bun-simţ a cumsecădeniei noastre cunoscute.
   Se zice încăpăţinaţi cum sîntem, ne asemuim cu zicerea : Diavolul niciodată nu se va da de gol, e şi firesc, Satana e în firea lucrurilor Supusul Absolutei Divinităţi, noi în schimb cu foarte, foarte infime excepţii nu-L ştim măcar nu încă să I ne supunem, Divinităţii Însăşi. Ne fofilăm în cel mai bun caz, dar de regulă îL renegăm făţiş de cînd lumea şi ni-i greu să ne şi îndreptăm, moralizăm cum ni se pretinde de SUS, nu încă să-L respectăm corect, aiurea.
   Divinitatea ne-o dispărut, cu mai recente excepţii oarecum mai en-gros, nu ne-o deranjat vizibil, ne-o dorit dar s-o abţinut, ne simţea în totalitatea SA, noi nu pe EL, ne-am înstrăinat fest de tot, de ne mirăm că-I TOT acolo unde o ştiam de cînd lumea, dar n-o mai ştiam.