Cum pot mai bine

    Nu sîntem în stare să ne realizăm cum am vrea şi cum sîntem de SUS doriţi a fi ; şi neîmpliniţi ne tîrîm prin viaţă, cam hodorogiţi de cîte încercări ratate ce ne-au cam terminat suflul pornirilor spre realizări visate şi eşuate, de fapt nici nu prea ştiam bine ce vrem, numai ni se năzărea cumva cîte un crîmpei de zare şi-l urmăm, dar ne răzgîndim şi încropim altceva ce nu ne ieşea şi tot aşa, tot aşa. Acuma cam la spartul tîrgului cu mîinile cam goale şi-n suflet bate vîntul, dezorientaţi, obosiţi de-un trai dezordonat nedrept cu interese meschine, nu ne putem gîndi la viitor din cauza prezentului amar din care nu răzbatem. Şi ce ne aşteaptă, ştim, despărţirea de ceva nerealizat şi umilitor.
    Dar dacă, totuşi există reuşite, demne, corecte şi recunoscute, notabile să căutăm cît vom exista de ele, noi să nu ne agăţăm cumva în derîdere oarecum, de orice ai dreptul să te iei dar de ceea ce te reprezintă, nu, ci s-o respecţi că nu mai e a ta, ci a tuturora cărora îi e adresată şi-ţi duce şi ideia bună mai departe şi nu trebuie să se piardă ce-i bun şi util lumii.
    De regulă marii creatori, geniile nu-s uşor de abordat, îs conservatori într-un cerc impenetrabim şi sînt aprigi şi fermi în dreptul lor nedelicat.
    Obişnuiţii, şterşii societăţilor uniforme în micimea lor, nu pot ieşi în evidenţă, chiar de au zvîcniri ici şi colo nu-s destul de porniţi, n-au scînteia lăuntrică ce te propulsează din mijlocul firescului, nedrepţilor de zi cu zi.
Conformismul, docilitatea şi mulţumirea de sine îi împiedică să răzbată şi aşa o duc de azi pe mîine pitiţi în masa lor de resemnaţi pînă nu-s.
    Nu-i rămîne unora de pot decît să-şi asume rolul dat de forţele diriguitoare, simţind un ceva mai ceva decît firescul celorlalţi şi să-l desăvîrşească cum pot mai bine şi util să fie.