Nu numai a noastră

   Cel ce nu crede şi nici nu vrea, are el motive întemeiate, de necredinţă, ori se consideră îndreptăţit singur în toate cele, şiindu-se drept, corect şi cu bun-simţ în societatea oamenilor, deci ne greşindu-I în mod cunoscut şi se fereşte să-I greşească. Dar totuşi e bine să-şi caute în suflet de se oglindeşte curat, sincer cu toată hotărîrea şi responsabilitatea de care-i capabil în toată fiinţa sa, gîndindu-se adînc şi clar şi va afla de-i capabil să înţeleagă, adevărul său curat şi va lua după aceea hotărîrea bună necesară.
    Omul corect nu poate trăi fără să ştie tot mai mult despre EL şi ce legătură are de îndeplinit, poate nu ştie multe dar totuşi cîte ceva tot află în timp şi I se va închina cum necum, asta e.
    Tot aşa se schimbă credinţele şi sufletele maselor şi nu numai, cînd cade o putere politică, de se miră mulţi cum e posibil, s-a erodat, s-au plictisit de atîta neschimbare, vor ceva nou şi mai bun. Totul e o negociere continue în societatea conştientă, corect, de nu se pot răsturna îndreptăţite porniri şi învinge nedreptatea, de-i competitivă chiar rea şi urîtă, de nu-i alta mai acătării pe piaţă şi-şi găseşte susţinere, chiar nedreaptă şi merge un timp cît vrea EL. De-L priveşte şi se va afla cînd va dori.
    Aşa-i şi-n spiritualitatea SA, e în mulţime cunoscută de doreşte EL şi-n timp cum trebuie vom afla.
    Imaginaţia şi iar imaginaţia, e de vină atunci şi cînd se pierd confruntări de forţe materiale, umane ori imaginare, conflicte acum prin informaţii prea amplu răzbătute în lume.
    Se spune că răul poate fi absolut că-i puternic în toate cele şi că binele e puţintel la trup, becisnic şi neajutorat de nu-i susţinut se pierde uşor. Dar e singurul binele care ne ajută, el pe noi şi noi pe el. Cu răul ajungem nicăieri, pierdere de timp, mergem în gol de producţie ni-i calea răului pentru noi. Ne înjosim şi dispărem în suferinţele datorate părăsirii noastre de către EL şi-o încurcăm amarnic, putem rata şi viaţa nu numai a noastră.