Implică-te

   Cînd ai de îndeplinit o muncă aspră, grea şi să nu fii furat de nepăsare ci să te implici cu inimă, să pui suflet, cum se zice, se mai scapă o înjurătură ce te mobilizează şi nu numai pe tine, e firesc. De asta militarii şi chirurgii se mai mobilizează astfel să nu piardă contactul cu fapta concretă şi să fie mobilizaţi ferm şi adevărat să nu cedeze că-i bai mare, nu-i de joacă în anumite locuri de muncă aprige la care se pune osul la treabă nu-i de glumă trebuie neapărat, nepăsarea-i exclusă şi de asta îs cazuri excepţionale fără menajanente, uneori de viaţă şi de moarte, într-o misiune necesară, urgentă.
    Se află în viaţă cazuri simţite în care ştii că eşti răsplătit ori pedepsit de SUS, ai tu aşa un sentiment firesc care celorlanţi li se pare, desuiet de le zici, şi te pot şi condamna pe nedrept, ei fiind în afara problemelor tale cum le cunoşti singur. EL te ştie cum eşti şi te "informează" şi-L ştii oarecum, constaţi că-I deosebit de noi oamenii ceva inexplicabil, greu de convins pe alţii, aşa-i regula, te laşi păgubaş şi bine faci.
    Se cunoaşte că de regulă mai mult rău şi nedreptate e de pe urma prostiei, a instinctului nepotolit, ce te ia pe nepregătite, decît din răutatea cunoscută, ştiută, întîlnită.
    Nu comiţi erori abateri de frică, nu-i cine ştie ce realizare, cu care să te lauzi. Poate din respect, dragoste, ataşament deosebit, ca şi ce-i mai deosebiţi în îndreptare oameni, cam foarte rar întîlniţi aşa. Dar de regulă cine nu poate altfel, de ruşine nu mai greşeşte, faţă de încrederea ce i se acordă, necondiţionat de alţii, oricine ar fi, e perfect încadrată uman, atîta sîntem şi-i corect, e normal.
    De regulă cînd ai de spus ceva, să nu te fereşti, să nu-ţi fie frică, implică-te, nu degeaba s-a apelat la tine, fă-ţi datoria de om corect şi dă-le oamenilor ştirea ce-o ştii, fiece o fi. Se zice că a vorbi ori a tăcea e totuna cu a trăi ori a muri.