E mare lucru să poţi aţi înfrîna gura cînd nu ai nimic de zis ori nu e cazul, e un exerciţiu de demnitate, înfrînare, putîndu-ţi astfel sigur înfrîna înreaga fiinţă de e cazul, la o adică.
Sînt unii curajoşi nevoie mare, zicîndu-şi că nu au nevoie de Divinitate chiar de au, şi-L înfruntă pierzind, dar nu se lasă, pe mîna lor ratînd viaţa lor şi nu numai de-s urmaţi de alţi nedrepţi ca ei.
Să ne vedem de ale noastre în prezent cu preocupare firească în bine ne urmărind încă viitorul ce nu-l ştim şi de trecut să nu-i mai facem greşelile, atît.
Greşit se crede că ne putem face de cap, nerespectînd nici o regulă de comportament firesc în natură, cu mediul înconjurător, gîndindu-ne că nu-i sîntem nimănui datori, ci nouă să ne fie bine, fiind noi şefii lumii acesteia, nedînd nimănui socoteală. Divinitate n-o cunoaştem, n-o respectăm şi consecinţele se mai văd din cînd în cînd prin lumea asta nedreaptă cînd o ia în barbă şi nu-şi dă seama de ce oare. E bine să nu se-ntîmple chiar să-şi dorească atunci la o adica ca totuşi să existe Cineva Necunoscut lor.
Sînt multe greşeli ce le facem ,dar una-i o curiozitate : binele făcut cu sila, fiind nedorit din varii motive, unora nu ne lăsăm aşa uşor de a nu-i convinge ce le terebuie şi n-au, iar ei împotrivindu-se în necunoştinţă de cauză. Şi se crează o curioasă situaţie în care trebuie să dăm înapoi imediat, pentru că greşim de două, lor şi LUI. Pînă ce se vor lămuri singure lucrurile în timp corect, fără grabă, de la sine.
Existenţa unui Diriguitor, tot mai mulţi şi-o pun, un Motor ce ne poartă natura, universul şi pe noi înşine de o grijă ce o cam simţim, poate mai acut oamenii de ştiinţă mai deosebiţi, fiind la cuţite cu CEVA de undeva ce-i încurcă ori ajută inexplicabil, inervîndu-i la culme că nu-L ştiu, chiar aşa de peste Tot, dînd de EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu