Valuare

   Instinctele ne duc la rele de nu ni le înfrînăm cum trebuie. Se zice că mai bine ascultăm de Dumnezeu decît de pornirile şi dorinţele nestăpînite uneori. Ar fi simplu, dar e imposibil, nu-L ştim, nu-L respectăm, nu-L simţim deci nu-L putem asculta ci închipui şi nu-i acealaşi lucru şi-I putem greşi şi plătim mai greu decît de lăsăm lucrurile normale şi ne vedem de drumul ăsta al vieţii aşa nedrept pînă ne vom deznetici corect fără grabă, îndreptîndu-ne mai întîi.
    Îndreptarea înseamnă aflarea datoriilor ce le avem faţă de societate şi oameni în general şi-n particular în dreptul nostru al fiecăruia, corect şi demn. Nu e sinceritatea care-i cel mai bine în raport cu Divinitatea de ne încumetăm, de nu s-o lăsăm deoparte că e nevoie de respectarea regulei morale, ce ţie nu-ţi place altuia nu face, cu bun-simţ în toate cele.
    Adevărurile oricare ar fi nu trebuie să ne gîndim la ele, ele trebuind să rămîie în afara minţii noastre şi să le luăm ca atare cînd e cazul, atît.
    Să continuăm ceea ce am învăţat bine, nu superficial, din orice domeniu dorim, adăugînd la ce cunoaştem îl desăvîrşim continuu şi ne împlinim şi noi. Luînd în considerare trecutul învăţat nu ne vom mai împiedica în greşelile amintite atunci ca ceva însuşit, aflat la timp pentru ceea ce urmează de făcut corect şi bine.
    Ne trebuie să ne comportăm în viaţă ca fiinţe în care valorile umane esenţiale ce ne compun existenţa corectă să nu ne lipsească, altfel nu puten alcătui o societate viabilă. Cu răul nu putem compune nimic durabil ci totul se destramă în prezenţa urîtului şi nedreptelor elemente lumeşti de azi. Faptele au valuare cînd sînt în slujba ideilor constructive de bine şi util.