Nu trebuie să fim supăraţi pe viaţă, chiar de-i grea, de regulă şi-o face fiecare cum îl taie capul ; să ne simţim în stare, chiar de nu obişnuim să călătorim, să ne vie aşa oricînd a hoinări liberi, de capul nostru, dor de ducă. Toleranţi să fim ca-n călătorii îndelungate, fiind sedentari de cînd ne ştim, dar parcă ştim de toate vrute şi nevrute, avem experienţă de nu ne miră mai nimic şi rele şi bune, oricum, asta sîntem la o adică.
Să sărbătorim din toată inima, destinderea să fie completă, vraişte obligaţiile un timp, uităm de multe dar nu de noi, cu capul pe umeri mereu, e greu, dar asta e, să ne bucurăm de bucuria altora, să ne împlinim astfel de neînţeles altora, dar la noi la români aşa-i, sîc. Şi natura ne învaţă că trebuie pămîntului răstimpuri de recuperare.
Pentru unii mai nedrepţi moartea în loc s-o înfunte fiind de partea SA, CEL VIU al viilor de pe Pămîntul SĂU, dau bir cu fugiţii şi s-ar ascunde şi-n gaură de şarpe de-ar putea de aşa frică ce le e. Nedrepţii dintotdeuna au fost înfricoşaţi de EL pentru că nu-L respectă şi-s imorali. Nu numai de moarte ci şi de toate necazurile vieţii lor rele şi urîte-n toate cele, de cîte le cauţi nu-s bune şi li-i frică, aşa-s pedepsiţi fiind fără apărarea SA.
Divinitatea te găseşte de-I dai un cît de mic semn de respect clar şi ferm din ndreptatea ta şi te va ajuta, de vrei, să ieşi la lumină. Nu deodată că-i greu, dar în timp cu răbdare şi preocupare fermă şi corectă şi sinceră.
Şi-i de ştiut agresivitatea nu-i o constantă a istoriei, ci pavăza SA nu a fost cam folosită în nedreapta lume atăta amar de ani, de se-ntrebau acei fără morală şi Dumnezeu, de ce-s aşa de groaznic tot pedepsiţi fără răgaz. Pentru că nu-L respectă şi nu se-ndreaptă cum doreşte EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu