Majoritatea noastră sîntem şi vrem să fim lăsaţi în pacea ce-o avem în jurul nostru construită aşa cum e ea, nu ne pasă cam de nimic ci să ne vedem doar de lungul nasului nu mai departe că ne rătăcim şi-i bai mare, cine ştie ci ni se poate întîmpla, vreo belea. Nu ne place să auzim lucruri neştiute, neînţelese ori nedorite, vai de mine să nu ne strice la ten cumva.
Sîntem ca-n altă lume, nu ne interesează de cea reală, nu fac parte din ea, trăiesc de regulă iresponsabili şi imorali pînă la neobrăzarea cea mai dezgustătoare, şi nu se sinchisesc de nimic, nu-i atinge nevoia socială, ordinară ci numai cînd vrea EL le vine de hac şi gata dispar ca şi cînd nu-s pentru că nu-s decît pentru ei şi aşa şi pleacă din neant în neant.
Trupuri fără suflete, spoială în veşmînte învelite, materialitatea cea mai hîdă formă umană în deveniri stupide, papagali incoerenţi. Şi zice Ignaţui de Loyola : " la ce bun să ai totul, dacă n-ai suflet?"
Lumea lui "ce-mi pasă mie" nu-i de bun augur nouă în general şi ne priveşte de-o tolerăm aici, îi ţinem hangul unei astfel de existenţe parazite ce ne snopeşte la buzunar şi se şi ia de noi la o adică.
Interesante sînt preocupările morale şi ale spiritului, deci relaţiile de la om, la om şi de la om la EL, în contextul vieţii aşa cum e ea cu bune şi rele, cu uşor şi greu şi cîte-n stele şi-n lună de nu ne vedem capul, existînd omeneşte cum ni-i dat.
Să fii eliberat de povara libertăţii, e ceva inexplicabil şi totuşi existent între oameni, în lume posibil cînd lumea buieceşte, nu mai ştie de bine şi-o ia pe arătură cu totul, ne mai fiind ei însăşi oamenii, nu mai răspund de ei şi vin alţii şi-i iau în primire cu totul şi li se sfîrşeşte binele într-o trezire oarbă şi brusc văd realitatea sumbră şi gata.
Au închinat steagul ăla falnic bazat pe putregai nedrept şi mai nedrept ajuns dar va începe trezirea doar cu ajutor străin, altfel îs vai de ei, neputincioşi şi puturoşi ca lumea.
Cum s-ar zice la capătul lucidităţii inteligente stă nerozia poponeţ şi rafinamentul chior de dă-n gropi. Îmbuibarea şi frica, mai anapoda nu-i, pentru ei istoria a încremenit, paralizaţi de ce văd că-i atunci cînd nu-s ca lumea, au dat lecţii şi cu-a lor au udat gardul. După ei, potopul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu