Să nu vrem cu orice chip să devenim la dispoziţia publicului larg, că-i greu şi ne trebuiesc disponibilităţi, abilităţi de omenie, corectitudine şi altruism, fermitate şi cîte şi mai cîte legate şi de o experienţă mai aparte demnă adevărată. Un oarecare echilibru, potolire şi mult bun-simţ, imparţialitatea dusă la extrem şi întrajutorarea cu un acut spirit al dreptăţii în orice condiţii fiind cu o mare responsabilitate căreia să-i faci faţă de nu lasă-te imediat c-o compromiţi iremediabil şi pentru alţii corecţi şi demni.
E nevoie frecvent să ne şi destindem, să ne odihnim şi recupera energetic, să ne-ncărcăm bateriile, că de nu o încurcăm lamentabil şi chiar iremediabil şi nu-i de glumit, putem rata viaţa ce ni-o aşteaptă şi alţii să ne-o desăvîrşim şi continua cu folos echilibrat, adevărat. Trebuie potolire şi cumpătare, înfrînarea în toate cele, multe neînţelese poate niciodată cît trebuie fiecăruia, de asta e nevoie de o regăsire periodică absolut necesară şi în firea lucrurilor naturale, date de cînd sîntem şi-i bine să conştientizăm cît mai multe ce ne privesc.
Cînd eşti îndrăgosit intri în altă lume, cea reală o simţi mai puţin, eşti ca drogat din suflet, spiritul şi mintea sînt parcă oarecum liberi de contract în tine. Nu prea te mai implici cu atîta suflet în cam nimic, eşti în vacanţă cu toate că nu eşti, nu mai atigi Pămîntul SĂU. Eşti aerian, zbori fiind cu picioarele pe sol tare, închipuirea o ia razna, verzi şi uscate ţi-s anapoda în vizor şi nu prea înţelegi nimica corespunzător. Eşti foarte vulnerabil din multe puncte de vedere, trezirea n-ai vrea s-o mai trăieşti niciodată de s-ar putea, e mai rău de cînd atunci cînd vii din concediu.
Atunci eşti de regulă lefter, dar acuma eşti mai ceva, lefter de spirit, poate gol, dezamăgit ori împlinit, dar e ceva neînregulă, era mai bine ceva mai înainte, parcă ambii fără minte şi era splendid. Doamne am fost în rai, cumva şi pe Pămînt, şi nu TE-am întîlnit, oare de ce? ÎŢI era de noi frică că Te-om vedea noi fericiţi, împliniţi şi TU poate încă supărat pe omenirea asta a TA ce încă nu Te vrea şi să fii şi TU ca noi atunci în rai.?
Mulţi ştiu cum e cînd eşti plecat cu sorcova vesela, îndrăgostit lulea şi vă invidiază,.ar mai încerca şi ei de s-ar mai putea, de regulă , trece repede iarba de coasă..., dar mulţi îşi forţează norocul. Cel mai bine e să fie bine şi frumos şi de se poate şi util cît vom exista cu bun-simţ între noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu