luni, 27 februarie 2012

Cît vom fi

   Şi cu buzele unse şi cu slănina-n coteţ nu se poate, ori, ori deci îi neseriozitate nu se poate discuta cu asemenea oameni, nu ai nici o bază în ei. Oscilanţi între buni şi nebuni, azi un fel mîine altfel, după cum îţi convine numai ţie, atitudine ce te descalifică ca om normal. Se poate în societăţi mai ceva, neobişnuite or fi acceptaţi astfel de inşi, noi încă nu am prins şpilul unei astfel de vieţi nestatornice, ori fi dar nu pe aici.
   Se zice că-i necesar curajul înainte de toate, şi le eclipsează şi de nu-i degeaba-s restul cîte or fi . Se poate, dar şi tenacitatea, îndîrjirea chiar de-i mai fără vîlvă, cred că-i bună de slujeşte la bine şi util nu numai ţie. Pentru că se-ntîmplă să nu fii urmărit îndeajuns, cînd eşti prea avîntat şi lesne neînţeles, de tema nu-i interesantă şi la curent cu problemele lumeşti azi. Pentru tine da, dar restul are fiecare drumul său, şi nu-l priveşte dezmeticirea ce te-o apucat  pe tine în dezacord cu restul altu-i firesc, mai nefiresc, dar asta-i altă daravelă.
    De vrei să prinzi ultimul tren şi nu eşti încă în gară din timp, el nu te aşteaptă, eşti un oarecare şi ţap ispăşitor de te iei după alţii din alte vremi şi alte apucături nedrepte în felul lor de atunci. E cale lungă de străbătut şi de regulă din timp pornită şi preocupare atentă, de te vrea, de nu e şi mai şi silinţa.
    Să acţionăm cît putem de mult şi bine fără să ne arătăm şi mai ales să nu vorbim înainte de fapte, faptele pe măsură să ne susţină din urmă, de nu-s, degeaba-s ziceri, mai bine linişte şi aflarea căii bune şi pe urmă om mai vedea. De regulă se vorbeşte şi faptele nu le urmează, deci vorbe goale, vorbe-n vînt, aiureli obişnuite în lumea nedreptelor vremuri
     De se zice pentru  realizări lumeşti oricare or fi, e de luptat să fie respectate, chiar de nu-s decît vremelnice ca noi aproape şi chiar de ne edifică-n lumea trăirilor acestea bune rele cum or fi, dar de ne vom dezmetici cîndva şi alte zări vom afla cred că atunci şi altele mai deosebite trăiri ne vom impune a urma cu-n ţel adevărat încă ne visat.
     Să ne exercităm orice profesiune mai întîi ca om adevărat să fim, fiind cea completă şi greu de înfăptuit, şi ea să primeze totdeauna cît vom fi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu