Se zice că Dumnezeu a pus limită inteligenţei omeneşti dar nu şi prostiei omeneşti, care poate coborî cît de mult poate, atingînd tot noi culmi din cînd în cînd, culmi în jos, străfunduri adîncimi ale prostiei abisale, de se poate spune aşa.
Dar totuşi prin fapte şi gîndire corectă ne îndreptăm, de putem corect şi găsindu-L corespunzător ne îndreptăm spre CER, călcînd pe Pămînt. În normalitatea vieţii acesteia de-o pricepem cum se vrea sîntem alţi oameni decît ne-am născut, mai adevăraţi, îmbunătăţiţi cum se poate mai bine şi-I reuşim a-L urma.
Din încercările aprige ce le avem de trecut e şi proba banilor. Ce-i devastatoare în anumite fiinţe trîntindu-le jos de tot, de ne recunoscut ca oameni, ci ca animale de un egoism ce-i duce spre adularea banului, distrugîndu-le viaţa, prietenii, familia, liniştea, totul pe altarul viţelului de aur din VT şi azi la fel de în vogă-i totul şi la fel de urît de SUS, dar nepăsător între anumiţi oameni şi-n societăţi întregi ce-s pe ducă, ratîndu-şi viaţa degeaba, nepricepînd nimic din ea.
Nu-i uşor să fii om, îţi trebuiesc multe atribute de cuminţenie potolire fermă, clară, demonstrîndu-ţi ţie întîi că poţi şi ulterior şi celorlanţi de pricep, şi-ar fi bine să te înţeleagă cît mai mulţi, pentru a mai fi speranţe de îndreptare între oamenii lumii, pentru a nu ne pierde.
Să fim uituci şi iertători, supărăcioşi decît pe foarte scurte perioade, trecîndu-ne fără ranchiună, ci poate doar o amintire acolo nebăgată tarea-n seamă. Curajul de a fi tu mai întîi corect, cît mai corect, cu cugetul curat şi se pot afla şi alte tare de înlăturat înspre îndreptarea de ne tăgăduit.
Să nu ştii de frică, deloc, învinsă prin strădania de a te îndrepta şi respectîndu-L cum doreşte, greu uşor asta e, şi ioc spaime, şi nici de moarte nu mai ştii, de-L ştii cît mai bine şi te-ndrumă nemijlocit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu