Fireşti nouă

   Bunătatea fiinţei noastre, din inimă simţită ce ne cuprinde demonstrînd că sîntem oameni şi avem şi cultura necesară vieţuirii ce ni-i dată. Şi să nu-I înşelăm cît trăin aşteptările, pentru a ne răsplăti cum vrem şi merităm, dar să nu ne lăsăm pe tînjală orice ar fi.
    Nu sîntem întotdeuna pregătiţi în viaţă pentru noutăţile inerente trăirilor, ne iau prin surprindere şi greşim, căutînd să nu irosim timpul dat în folosinţă roditoare şi să nu obosim trăind niciodată, să fim pregătiţi a lupta permanent cu noi înşine şi cu ce ni se întîmplă totdeuna.
    Să ne păstrăm firea noastră dată în locul ce-l ştim, atît de bine şi ne-nplineşte şi de ne-ndepărtăm poate nefiresc de mult de acolo să nu-l uităm niciodată şi să revenim unde ni-i obîrşia neamului, chiar de-i greu, să ne rupem de nefirescul nedrept şi îndreptaţi căutîndu-L să ne schimbăm schimbînd şi celelalte cum trebuie în conlucrare cu Divinitatea SA.
    Într-adevăr în peregrinări străine nouă ne mai învăţăm cu lumea dată nouă spre cunoaştrea toată, tot o împlinire e, să fim atenţi a nu ne prea obişnui cu ea ci să ne-ntoarcem de unde sîntem pentru a ne definitiva acolo unde ni-i datina îmbogăţiţi şi cu alte obiceiuri adaptabile la noi fără să stingherim trecutul din noi ce ne îndrumă cine sîntem pînă ne-om cunoaşte şi prin EL mai altfel încă neaflat.
    Ne însuşim şi spiritual alte obiceiuri din acele zări străine nouă, dar a noastră de-o îmbunătăţim bine de bine de nu să ne-o conservăm în noi intim şi sincer să ne păstrăm cît vom fi îndepărtaţi noi înşine continuu cît vom exista.
    Să nu ne uităm sărbătorile fireşti şi să le onorăm cum se cuvine şi ca un răgaz de odihnă şi recreiere cu bucuria necesară repornirilor în demersul firesc vieţii pe Pămîntul SĂU. Şi să nu-L uităm, ci sărbătorindu-L să-L căutăm în continuarea îndreptării fireşti nouă şi nu numai.