Asamblări asimetrice de caractere într-unul singur, dar lăbărţat, frumos şi urît, bine şi rău, util şi inutil, moral şi imoral, un talmeş-balmeş uman ce mulţi n-ar crede că-i de întîlnit undeva, şi totuşi e, nici el nu-i bucuros de-aşa fiinţă că-i. Existenţa sa cunoscuţii o ştiu şi n-o ştiu, asta e, nefirescul neunitar şi totuşi cu realizări notabile, recunoscute în domenii de vîrf şi o fiinţă normală cu metehne sărite rău, se-ntîmplă, experienţe oare?
Cînd eşti stăpîn pe o dorinţă demnă, înălţătoare, avîntat, crezi că totul e nimic şi-l încerci, dar viaţa nu-i de mai multe ori posibilă ci odată şi bine, ori aşa şi aşa, ori rateu din vina ta, nepriceputu-le! Trufaş în bunul înţeles al cuvîntului, curajos, dar neînţeles de el însuşi şi de alţii ce-i dezamăgeşte fără să vrea ca şi pe el, dispare cum a şi fost. O părere bună, parcă nici n-a fost.
Dispariţia nu-i lucru programat, decît de vrei să-L superi, supărat pe viaţă îţi dai un şut de-o rupi în două, şi-i dezamăgeşti şi pe ce-i rămaşi şi nu te-au înţeles, te-ai irosit ratînd întîlnirea cu nevoia de existenţă.
E neapărată nevoie să te întrebuinţezi bine cît poţi şi să-ţi mai fie timp şi pentru alţii de utilizat cu folos, chiar de eşti pe ducă, tot te mai gîndeşti : oare n-am făcut umbră degeaba Pămîntului? Ei îţi vor transmite răvaşe-n plicuri sigilate via de dincolo pînă acolo, unde-oi fi cînd va fi să nu mai fii.
Îndreptarea ta e o lume de nevoi greu făurite în tine şi simţite a lor nepriceperi de nicăieri să te ieie, cînd voiră nu-i de găsit, le scapi. Eşti în drum deschis sprea aleea LUI, n-o ştiu, aiureli din lume şi tot pentru ei. Aici e altă vrere, cine te crezi, vreo haimana cu duh în derivă, poate. Îndreptat cu bune intenţii şi altora dă-le, de vor şti a le proba, garderoba-i doldora, cine-s ei ? Vor aiurea să stea, deshămaţi, zic că-s liberi de sarcini, or fi dar EL e Totul şi nu-i priceput defel, nu-i liber pe rastel. Nu-i armă e Lumina. Aşa-i EL, E şi nu E.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu