De ce sîntem mulţi aşa josnici şi ceilalţi aşa de nepăsători la toate cele, bune ori rele, tot una le e interesul, vrînd nevrînd trăim în aceeaşi lume şi ne influienţăm vrem nu vrem unii pe alţii în bine sau rău, asta e. Deci ar trebui o conlucrare care-i mai vizibilă în sate şi-n comunităţi închegate, dar restul e praf şi pulbere din buna-cuviinţă ce-i în firea omului de-i corect educat cît e nevoie.
De asta şi suferim atîtea ca urmare a nedreptăţilor ce le tot facem de cînd lumea, EL rabdă cît rabdă, dar vine şi scadenţa şi-şi ia mîna de pe noi şi-ncep nevoile ce le cunoaştem atăt de bine, dar încăpăţinaţi, îndărătnici nu ne-ndreptăm ci tot înainte ca.... şi mai degrabă ne învăţăm cu suferinţele nedrepţilor şi ne mai şi confecţionăm adevărate centre de lecuire şi apărare ce au evoluat în timp, azi ministere şi cîte şi mai cîte colosale investiţii în cunoaşterea suferinţelor, în loc să-L cunoaştem adevărat cum ne cere şi îndrepaţi să-L respectăm.
Contribuind la cunoaştetea corectă necesară aflării adevărurilor curate încă ne identificate, bîjbîind în neştire de veacuri cel puţin, rămînînd de căruţă-n multe nevoi ale evoluţiei noastre oarecum programate de mult tare. Nu ne dăm seama decît în foarte mică măsură de ce ar fi trebuit să ajungem şi încă nu sîntem în stare în cunoaşterea universurilor, natural şi apropiat ori îndepărtat şi chiar pe noi înşine cu deamănuntul sîntem restanţieri, din vina noastră că nu-L ştim corect încă.
Etalonul a ceea ce trebuia să ajungem şi nu sîntem e la Divinitate şi încă ne aşteaptă să vadă de ce sîntem în stare pe cărarea ce-o urmăm cam fără EL şi cîte şi mai cît altele încă ne ştiute, tot din aceeaşi cauză oarecum, deci colaterale în evoluţia trebuită.
Încă şi moartea le pune capacul la toate, ne-am împotmolit de tot, ne pricepînd nimic în timp, ce-i şi cu ea şi legătura cu noi, ce nu ne priveşte absolut de loc ci să ne vedem de ale noastre ca şi cînd n-ar exista. De ne vedem de ce doreşte EL de la noi totul e firesc în altă direcţie decît sîntem azi porniţi în neştire. Înfricoşaţi de moartea ce ne obsedează de la început pînă la sfîrşit nerespectîndu-L şi asta e o meteahnă a noastră, a nereuşitei în viaţa dar Divin, care în loc să ne-o zidim cum trebuie, greşim în faţa SA şi plătim în toate cele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu