Cît poate

   Fiecăruia ni se pare că ce e bine pentru noi, va fi bine şi altora, în familie şi nici acolo nu totdeauna merge treaba aceasta. Principii generale după care ne călăuzim le dorim a le impune şi altora şi  greşim amarnic, dar nu cedăm decît constrînşi de morala aplicată ferm de alţii mai resposabili decît noi. Imoralitatea-i la tot pasul întîlnită în societatea zilelor noastre, şi va mai trece ceva vreme pînă ne vom învăţa să fim corecţi în toate cele.
    Nu ni se impun reguli ce nu le pricepem măcar cît de cît, nu sîntem chemaţi în diverse probleme de nu le şi vrem, nu ne exprimăm oarecum interesul în timp, poate nu chiar imediat ci cînd e momentul prielnic. Aşa-i şi-n spiritualitatea fiecăruia, ne-am confruntat cu ceva şi L-am stingherit cumva poate nici nu mai ştim cînd şi după un timp considerabil, cînd îi vine LUI bine, te trezeşti cu somaţia expresă. De regulă ai apelat la EL oarecum la un necaz şi lucru deosebit, ai fost sincer, corect şi s-o prins, de-L urmezi eşti alt om, salvat în viaţă, tu şi ai tăi.
    Nu-L pricepem defel, ne scapă, deorece în viaţă nu ne întîlnim cu EL, decăt ca o "generalitate" de neatins, de ne simţit, de ne ştiut, a nimănu-i şi a tuturora, un mare nimeni pentru fiecare în felul său specific. Anume mai multe păreri cotradictorii care nu duc la nimic ştiut sigur, ci un noian de aproximări ce ne ţin nepregătiţi în faţa SA ce n-o ştim şi nici nu ne obosim a o şti, cu toate că-n subconştient îL ştim, spiritul de la EL ne tot dă ghes, degeaba nu vrem să-L cunoaştem şi nici EL prea tare, decît pe unii aleşi.
    Autoritatea SA o bănuim niţel şi atît. Dar cea a oamenilor trebuie să fie fermă şi corectă. Dacă mîna aceea de oameni ce ne guvernează nu are autoritate degeaba se numeşte guvern, ei trebuie să fie fermi, demni şi corecţi, avînd puterea, pentru că o au şi încă mare, să şi-o exercite cum se cuvine în interesul poporului, nu în altele pe alăturea că-i o aiureală toată costrucţia statului de drept.
    Se întîmplă multe curiozităţi în lumea asta : bătrîni celibatari apărînd familia, gazetari crezîndu-se militari de carieră, analfabeţi dînd lecţii de cultură, imorali cu apucături de etică, şi comunişti ce apără libertatea, e lumea cu fundul în sus tare, nimic nu-i normal şi totul e nedreptate şi dezordine crasă, fiecare-şi face de cap cît poate.