Şi e ceva

    Renegîndu-L ne renegăm pe noi înşine în primul rînd, fiind creaţia SA, nu numai noi ci şi-ntreg Pămîntul, natura şi universul, Totul E EL şi noi pe lîngă, ca ceva acolo neînsemnat, de nu-L repectăm.
    Omeneşte, ca să nu greşim cînd facem acţiuni de filantropie se cade a fi şi raţionali nu întru totul dedaţi milei şi inimii fără margini, nu-i corect că-i încă departe îndreptarea lumii şi ne trezim cu ponoase necalculate atunci şi plătim tot noi şi n-au intrat zilele-n sac.
    Puţini, eu zic chiar exagerat de puţini, din varii motive ce nu toate ţin de noi, nu ne pricepem de ce tragem barca pe uscat, majoritatea la o adică. Şi ni-i viaţa aşa de grea şi cu atîtea neajunsuri şi claie peste grămadă suferinţele ce nu se mai termină de la un timp în dreptul fiecăruia. Toate-s datorate neputinţei de a-L şti corect şi respecta îndreptaţi între noi oamenii. Simplu şi la obiect, dar foarte greu de realizat şi pentu unii mai cu o oarecare înclinaţie spre îndreptare, nu încă obişnuiţii nedrepţi ce-s pretutindeni în neştire. Asta e pînă la dezmeticire.
    S-ar zice că suferinţa nu-i roditoare, ea ar rodi de ar găsi prielnice condiţii, dar în lumea nedreată cu toptanul, de unde? Şi cu atîta minciună de sus pînă jos şi din stînga pînă-n dreapta şi invers tot aşa, continuu de mii de ani, nu-i posibilă trezirea chiar de ar fi fost unele încercări, mai ales din partea Divinităţii, ne-am opus şi încă ne opunem. Neclaritatea ne costă, neputinţa ne costă, nedreptatea ne costă şi nu pe unii ci pe toţi, că nu ne diferenţiem deloc, o apă şi-un pămînt toţi la hurtă nedrepţi cît încape. Numai SUS se ştie exact.
    Se zice că de ai cultură eşti cineva, cine are carte are parte, aiurea, de na-i morală eşti un zero, cu multe zerouri după , în nulitatea ta hîdă total. Singurătatea culturii e sinistră într-o fiinţă imorală, instruită parţial, fără cei 7 ani  de acasă, cît va trăi un handicapat mizerabil în comportamente de mahala, de nu se-ndreaptă cumva măcar să lupte cu sinele nevrednic cît va exista şi e ceva.