Făcîndu-ne timp pentru a călători, a hoinări prin locuri necunoscute nouă în timp, îmbogăţindu-ne existenţa cu de-alde LUI nesfîrşite şi abundente relizări ale creaţiei SALE lăsate nouă spre cunoaştere, înţelegere cu multă îngăduinţă a ceea ce avem la îndemînă să îngrijim, să înfrumuseţăm continuu şi noi îmbogăţindu-ne astfel în interior şi să arătăm mai altfel împliniţi în de toate cele. Pe lîngă acestea toate foarte diverse sînt şi ale omului realizări ce sfidează cît pot timpul, ca şi noi de-am înţelege mai multe ce ne trebuiesc în golul fiinţei noastre văduvite de ale LUI cunoaşteri ce nici nu ni le închipuim măcar.
Pentru a păşi măcar încet, încet în Lumea SA ne trebuie puţin bun-simţ să-l cultivăm în noi şi-n jur să punem niţel suflet în tot ce înfăptuim cu bunătate ce-i un atribut al omului după Aristotel : fiinţă socială. Chiar de sîntem tobă de carte şi cunoştinţe cît vrei, în general de nu eşti şi cu suflet, niţel atent şi la cei din jur, adică bunăvoinţă de n-ai nu faci mare brînză oricine ai fi, decît de eşti vriun geniu neînţeles şi nerecunoscut, dar aşa ce faci? Îţi dai cu stîngu-n dreptul în văzul lumii, măcar fii ponderat pînă te află.
Ne mai trebuie ceva esenţial de putem afla : unde-i binele şi unde răul, cum putem să ne ferim de neprevăzutul nefiresc, toate acestea se obţin în timp cînd începi să-L respecţi cîte puţin, cîte puţin, îndreptîndu-te azi, mai şi mîine oarecum şi tot aşa timpul trece dar în cîştig imens pentru tine, devii alt om înspre bine şi util nu numai ţie, fără grabă dar nu da-napoi niciodată, cît poţi reţinete un timp de ţi-i greu şi reia cînd te refaci, nu te lăsa!
Nu-i uşor dar nici greu, să nu ne căznim cine ştie ce a ţine minte toate cele, să ne intereseze mai puţine-n timp, şi aşa memoria ne mai înşeală aşteptările, dar să nu forţăm nota, asta e, şi împăcaţi să mai şi iertăm mai des decît ni-i firea. Şi astfel ne mai îmbunăm puţin, şi să nu ne pară rău niciodată de binele făcut, pentru că-l luăm îndărăt. Pentru că nu sîntem împărţişi distinct, ferm între buni şi răi. Convieţuirea-i mare lucru şi de-i cu bunăvoinţă demnă eşti cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu