Nu nu-i clară

   Elitele ori care or fi, în orice domeniu de activitate, ce-s luate-n seamă de societate îs responsabile nu numai în sfera lor de afirmare ci şi-n cea socială, asupra li-s ochii aţintiţi la o adică, şi să nu se facă că plouă, că nu-i corect. Să coboare din turnul de sticlă ori din izolarea înaltelor idei ori practici şi bazîndu-se pe încrederea că-s oameni întîi de toate să se confrunte cu viaţa societăţii şi de nu-s în stare să-şi lege conlucrarea în nevoile atunci de altele ce li se par demne şi totuşi responsabile de viaţa socială la ananghie.
    E bine să ne vindem scump pielea, de ne pasc vremuri ce nu le putem prevede în despotice căi în desfăşurare, să ne informăm cu luare aminte şi de nu putem lupta, valea! Ori în conservarea nedorită dar tare trebuincioasă pînă trece cazna vremurilor strîmbe, feriţi cît mai bine şi nevăzuţi neauziţi o vreme. Că tare-s de ne îndurat nedreptăţile inumane şi imorale la o adică. Îs pedepse de SUS ce nu totdeauna le ştim.
    Să nu contăm pe răzbunarea ce-o vom înmagazina prin ură în noi, că nu-i roditoare şi ne înnebuneşte, mai bine îndurare ne participati-vă cît mai mult nepăsător şi veşnic căutător de libertate fiece o fi, cu zîmbetul în noi înşine, luptînd şi iar continuu, că se va sfîrşi şi o vom lua liber de la capăt totul. De eşti cu EL, totul e mai simplu.
    Între vis şi realitatea cotidiană ne trăim viaţa ce ni-i dar Divin, ca şi fericirea ce tot de SUS ni-i dată de-o merităm, asta e problema, trebuie să fim cum vrea Divinitatea SA, nu întru totul ci cît mai mult posibil, o negociere continuă cu binele şi utilul totdeauna în faţă, ţinînd cont de ce doreşte EL şi căutînd să-L pricepem cît mai bine. Chiar de cînd e lumea nu s-a prea putut şi avem consecinţele : părăsirea LUI şi EL la fel ne mai fiind simţit printre noi decît foarte, foarte rar, ici şi colo din auzite cîte ceva.
    De cele mai multe ori aproximări, că nu-L pricepem defel şi nici nu ne place, e greu şi fără EL e şi mai greu, se şi vede dar tot o ţinem aşa într-o rînă şi suferim vrute şi nevrute tot mereu, dar nu ne îndreptăm şi nu-L respectăm defel, şi ne costă enorm, nici nu putem aprecia încă corect. Toate fricile ni le dă ca povară şi mai bine le suportăm decît să-L respectăm. Şi nici nu ne dă voie la cunoaşterea necesară decît rar şi pe sărite să nu prea pricepem nimic clar de nu ni-i clară relaţia cu EL.