Cît mai mult

    Ne preocupă uneori în existenţă trecerea fără veun folos prin viaţă, nu ne găsim locul, ne considerăm nefolositori, că am trăi dejeaba, nu-i aşa! De regulă ne împlinim prin urmaşii noştri ce ne vor duce mai departe amintirea existenţei cum o percep ei, de asta e bine de făcut binele şi utilul în viaţă cît existăm şi să-L respectăm, pentru ca Divinitatea să ne binecuvîneze cu urmaşi pe măsură, timpuriu, să-i ştim şi ei pe noi.
    Totul se leagă de respectarea SA şi îndreptarea noastră cum se doreşte de SUS,. pentru a nu rata existenţa, ca simpli oameni, oricare am fi, nu contează decît să ne împlinim cum sîntem daţi în lumea asta pe Pămîntul SĂU. Să nu se creadă cumva că e necesar de agonisiri măreţe pentru a fi cineva, împlinit, nu, pentru că-n timp de ai greşit vei plăti şi chiar în timpul vieţii, ne putîndu-te bucura de nedreptatea săvîrşită şi lucru şi mai grav şi urmaşii vor plăti nesăbuinţa ta, de le ve-i lăsa-o moştenire, pînă se va epuiza.
    Mai bine sărac şi curat în faţa SA, iar în a oamenilor nu contează, şi de regulă, de-L soliciţi are EL grijă să te mulţumească şi de-L respecţi îndreptat cum îi E dorinţa între oameni. Şi prin muncă cinstită se poate afla bucuria vieţii mai tare decît prin nedreptăţi fudule, ce le plătim pentru a ne îndrepta corect, nu se scapă, orice ai face, SUS scadenţa nu te va ierta niciodată pe tine şi ai tăi, chiar aici pe Pămînt.
    Să nu facem umbră degeaba pămîntului, să lăsăm măcar o urmă a trecerii noastre pe aicea şi chiar mai multe în amintirea oamenilor şi cel mai sigur în a neamului tău ce-l laşi pe Pămînt şi să te ştie prin bine şi utilul ce l-au simţit şi ei de la tine, cu respectarea bunului-simţ şi de se poate şi a SA. Şi nu vei regreta tu şi ai tăi niciodată.
    În peregrinarea noastră pe Pămîntul SĂU, avem nişte etape ce ni le trasează Divinitatea cît existăm şi de ne prindem în sfîrşit şi-L începem a cunoaşte, să căutăm să nu-L facem să ne aştepte, decăt cel mai puţin în raport cu celelalte treburi omeneşti, fireşti. În deplin respect al bunului-simţ şi să facem binele cît mai mult posibil, că vom fi răsplătiţi aici pe Pămînt cît vom exista, dincolo doar de-L respectăm bine şi-n consens cu EL, de nu în limitele normale, fireşti ce le vom afla în raport cu EL.