Să fim moderaţi e o necesitate, ponderaţi, potoliţi cum ne pretinde Divinitatea, dar consecvenţi şi conştienţi de ce sîntem şi să nu mai cedăm în jos nimic, menţinîdu-ne la un nivel acceptabil, ne exagerat, tolerant în toate cele, e dificil să menţii un echlibru, dar e neapărată nevoie chiar forţînd nota afirmării binelui de nu se poate menţine altfel.
Trebuie să fim raţionali, să gîndim bine orice faptă şi să ne bazăm şi pe raţuinea altora corecţi şi cu bun-simţ chiar de unele lucruri par terminate fiind aparent corespunzătoare şi par mai corecte decît finalizate, să nu ne oprim la mijlocul drumului ci să-l terminăm firesc, făcîndu-ne datoria pînă la capăt în funcţie de nevoi.
Să nu ne mulţumim cu puţinul ce nemulţumeşte pe toţi ci să ne zbatem a reuşi corect o înfăptuire demnă cu bun-simţ în concordanţă cu binele şi utilul necesar tuturor. Să ne depăşim condiţia umană continuu, să ne afirmăm cu ce-i mai bine şi cuviincios nouă în viaţă.
Pentru a ne bucura de viaţă e nevoie să ne-o înfăptuim şi să nu ne lăsăm pe tînjală niciodată ci totdeauna să facem cîte ceva bun şi util de se poate nu numai nouă.
Omul e conştient de o forţă diriguitoare, supremă Entitate, ce-o aproximează nedefinit. De cele mai multe ori nu-i mulţumit de ce-i în jurul său şi-şi caută în alte părţi cine ştie unde Esenţa de care se simte atras spiritual, căutînd să se-npace şi cu el însuşi în acele împrejurări de regăsire sufletească sinceră. Mulţumit fiind e posibil să se şi împlinească definitiv şi-n viaţă salvîndu-se cum e normal, mulţi nu pot şi nici nu ştiu cum, mulţumindu-se cu nimicul în care se complac pierzînd totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu