Francheţea

   Imaginaţia ne poartă uneori în direcţii foarte greşite, nu trebuie să ne încredem în ea, aşa pur şi simplu, ci să ne verificăm, să avem răbdare cu noi, multă răbdare, să aşteptăm certitudini, altfel nu trebuie să ne avîntăm în cine ştie ce greşeli ce ne pot costa mult prea mult de nu sîntem atenţi, în primul rînd cu noi, de la noi pornind multe şi necontrolate şi aiurite fapte, să ne oprim la timp.
   Uneori prostia, e atunci cînd ne luăm după aparenţe, imaginaţie ori alte năzăriri năstruşnice, creind primejdii mai ceva ca din răutate, aşa că atenţie şi reţinere totală înaintea unor paşi hotărîtori, cu luare-aminte să fie totul în ceea ce intreprindem hotărîtor cu noi şi ai noştri. Ori respectîndu-L, să-L ascutăm de ne pricepem bine.
   Nu sîntem mulţumiţi de vremelnicia noastră, ne dorim trăinicia, dar nu-i cu putinţă, mai ales că nu-L respectăm îndreptaţi cum ne doreşte şi căte altele neştiute în raport cu Lumea SA.  Asta-i condiţia umană pe Pămîntul SĂU, perisabilitatea încercată de cînd sîntem şi altfel nu, ci doar închipuiri nedrepte pentru cei naivi.
    Nu ne simţim bine deloc cînd nu reuşim ceva, mai întîi în sinea noastră ne dăm bătuţi, recunoaştem neputinţa care-i ceva nedemn şi foarte neplăcut, depinzînd de cît de tare sîntem implicaţi, cît din fiinţa noastră a luat parte la respectiva treabă încrezîndu-ne, contribuind cum ne-am priceput mai bine pînă cînd nu s-a mai putut, asta e.
    Nu ne plac adevărurile dureroase ce ne trezesc într-un tîrziu, zdruncinîndu-ne fiinţa şi gîndirea, ci ne plac adevărurile consolatoare, cît de cît de se poate, să ne fie mai uşor.
    Ne amintim cu uşurinţă lucruri neînsemnate pentru trecerea noastră prin viaţă şi uităm preocupante evenimente ce ne-au marcat în viaţă. Proust remarcă că ziua trecutul cu ale lui amintiri imaginate de noi nu rezistă ci se şterge, e şters de lumina atotbiruitoare ce ne interesează mai tare ca un trecut îndepărtat, prezentul fiind preocupant acum la lumina zilei, cîte e de lungă.
    Obrăznicia nu se poate confunda cu francheţea, sinceritatea ; cel sincer e lipsit de prefăcătorie, iar neruşinatul e lipsit de bună-voinţă, e imoral cel puţin de nu şi şmecher şi rău intenţionat. E ca de la cer la pămînt deosebirea, numai nedrepţii no pot sesiza, le convine confuzia, dezordinea şi tot ce-i rău şi urît în lumea de azi.