Nepăsarea în faţa vieţii în general nu-i lucrul cel mai bun, într-adevăr cînd nedreptăţile te asaltează e bine să-ţi tai punţile cu lumea incorectă şi să te izolezi în lumea ta corectă, dar de ai curaj să lupţi şi pentru ce, avînd ce spune lumii înspre bine şi utilul şi celorlanţi, nu te lăsa de poţi. Răzbaterea, implicarea e firească de poţi intra în rezonanţă cu CEL de SUS cu Universul şi să afle şi alţii cum e treaba, atît cît se poate deocamdată.
Numai Entităţile ce nu-s Pămîntene, forţele ce ne mai influienţează, pot fi nepăsătoare şi neimplicate în lumea noastră de nu vor, noi nu ăsta ni-i vrerea dată existenţei noastre pe Pămînt, să nu-i facem umbră degeaba ci cu folos în cît mai multe sensuri utile şi bune.
Omul trebuie să se întrebuinţeze cu folos, să se zbată pentru a reuşi şi mai şi faţă de tot ce-i creat pe aici, să caute să întreacă naturalul doar în bine şi util tuturora, fără a strica firescul dat în îngrijirea noastră de EL. E o tehnică de care omul nu prea a dat dovadă, cam stricînd unele făcute-n timp de natura înconjurătoare, e timpul să repare şi să-şi vadă de ale sale în rezonanţă cu Totul şi să-L priceapă. Mai puţin la început dar în timp să se preocupe ferm şi clar, că vom avea numai de cîştigat toate părţile.
Nu sîntem aşa degeaba, la normă făcuţi pe aici, ci cu-n scop bine definit, că nu-l prea pricepem, asta-i altă pălărie, dar se mai ştie cîte ceva şi mişcăm, nu chiar cum ar fi trebuit, dar nu stăm cu mîinile-n sîn. Ne facem că lucrăm unii, chiar de-I greşim şi se cam uită şi EL la noi, de ce oare o întindem în direcţii nedorite atunci în programarea făcută, mai primim direcţii de lucru de care nu scăpăm. Dar în general acuma nu sîntem pe calea dorită SUS, ne înstrăinăm, nu cine ştie ce, dar totuşi e o neînţelegere ce ne-a cuprins ducîndu-ne înspre altceva. Nu ştiu ce va mai fi, vom vedea cînd ne va lua EL din scurt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu