Sîntem aşteptaţi cam de cînd trăim, dar de cînd sîntem pe propriele picioare şi cu toate acasă, se contează mai clar şi nu chiar de imediat ci e un timp de clarificări, ne mai păsuieşte de-o omenie de om şi vine ca la unul aşezat la casa lui, în care poţi să te-ncrezi, să te bazezi. Trebuie să-L ştii măcar şi să te-ndrepţi moral în familie şi societatea timpului tău.
Să ai încredere în toţi cei ce-i consideri corecţi şi-i de preferat să-ţi fie corespunzători cîţi mai mulţi din apropiaţii tăi, că altfel e bai mare, înseamnă că nu corespunzi tu, nu ei. Ori te schimbi mai bun să fii, ori schimbi locul să te comporţi onorabil cu cîţi mai mulţi, de nu cu toţi.
Mila s-o faci cînd ţi se cere, ori simţi neapărată nevoie de a ajuta pe cineva la nevoi şi chiar de nu-ţi cere, dar primeşte, şi să nu te lauzi nimănu-i cu facere ta de bine şi nici să nu aştepţi mulţumiri, să nu judeci pe nimeni orice ar fi. EL are grijă de fiecare, şi-i dă după cum merită.
Mulţumirile aduse LUI cînd eşti singur cu EL fiind pretutindeni, oriunde ai fi, oricum doreşti şi poţi, numai gîndul să-ţi fie la EL, prin vorbe cu glas, şoptite ori în gînd simple directe, sincere şi fii tu însuţi, corect în toate cele în faţa SA totdeuna, EL te aşteaptă mereu încrezător.
Se zice că omul se cunoaşte după capacitatea sa de jertfă, adică cît poate lăsa de la el, nu numai celor în nevoi ci în general la o adică. Cînd se destinde, se relaxează sărbătoreşte ca şi alţii să se simtă bine cu el împreună, dar fără să deranjeze pe nimeni ci cu bun-simţ corect demn, cît îşi poate permite cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu