sâmbătă, 6 iulie 2013

3494...Răbdarea dosită în tine ca să te ție

  Sînt situații copleșitoare, dărîmîtoare în care te implici dorind cutezător să învingi. Știi tu ceva, asul din mînecă ta e munca, istețimea, dăruirea și nu te lași cu una cu două. Și atunci reușești, cu chiu cu vai o scoți la capăt între oameni totuși dovedindu-te apt. Condiția e alta cînd dai de obișnuita viață, frecușul zilnic, îndărătnicia poponeț.
  Cînd nimica nu-i deosebit ci cenușiu și vîscos, nedreptatea ziua în amiaza mare. Cînd ți se pare că numai luna-i pe cer și soarele o apus de tot. Cînd nu se poate ști de EL, ci numai de minciuna fudulă și țeapănă-n fruntea societății. Chiar de se plătește, e în rînd cu ceilalți și nu-i pasă, mulțumită că o încasează cît mai mulți. În neștirea corectă, ci necurățenia hîdă și nevolnică în nelegiuiri întruna.
  Banalitatea e strașnic de trecut cu greu de reușești, implicarea-i fără folos, ci doar răbdarea. Și iar răbdarea cu pace interioară deplină, ne arătată, ci dosită în tine ca să te ție.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu