Omu-i atras vrea nu vrea de credinţă şi nu vrea să se-ncreadă în Nimic (pentru că nu-L ştim, nu-L vrem pe faţă), e o luptă-n om lăuntrică inexplicabilă cu rezultate uneori pe faţă, ce se constată de oricine, dar poate de cel în cauză nu, nu se vede pe el, inconştientul îl lucrează definitiv şi atît, tot neîndreptat e în final, pentru că trebuie să-şi dea mîna toată fiinţa întru îndreptare pe faţă ori cum o fi şi altu-i rezultatul fermităţii corecte drepte integrale, o fi greu nimic de zis, dar şi răsplata-I pe măsură o ştiu şi simt (atracţia Marelui Necunoscut lumii încă) iniţiaţii şi numai ei, restul încă nu.
Sigmund Freud "deşi ateu, se manifesta, asemenea unui alt vestit necredincios, Anatol France, iubitor pînă la pasiune şi manie de arta religioasă. Teoreticianul inconştientului (suferea de boala ce-o trata, după cum constatase atunci Carl Gustav Jung) căuta în arta popoarelor necontaminate de civilizaţie şi intelect artefacte datorate unui avînt simplu, netrecute prin ciururi cerebrale, prin oprelişti etice, prin fibrele esteţilor înjugate unor primcipii. Voia naturalul direct, elementarul, inefabilul, lumea neştiutoare de complexe, refulări şi coduri"(N.Steinhardt).
E ceva anapoda în om : cînd ţi se întîmplă, noi nu ştim mecanismul Divin încă, şi te chemă la EL sub diferitele forme în lume cunoscute în timp, aflat acum şi de mine cumva, inconştientul mobilizaeză toată fiinţa să I se opună cum ne cum îţi va fi greu tot mai greu să lupţi cu sinele tău nărăvit contra ta înspre ţelul nou ivit dinspre Divinitate ce-l ai de dus pînă la capăt, vrei nu vrei, asta e ; şi de nu te învredniceşte EL, se poate să apară cam din proprie iniţiativă inconştientă dorinţa cum ne cum spre aflarea oarecum a Supremului explicat cum se poate în diversitatea umanităţii în timp şi chiar şi acuma involuntar şi fără un folos salvator ci aşa să ne aflăm în treabă preocupantă foarte şi de ne explicat, gusturile nu se discută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu