2754.Fără a-L omite, că ne uită în derizoriu lumii

  Că avem un mandat încredințat și poate inconștienți nu ne simțim responsabili ca oameni. E totuși de făcut față vieții cum o avem dată și adaptîndu-ne cumsecade și bine. Fără a-L omite că ne uită în derizoriul trăirilor uitate de lume și Dumnezeu. Peticind o existență amară și fără de iz de viață, fără gust, searbădă și seacă. E de a o drege, convenind cu noi înșine să ne reabilităm în fața-I și cu ceilalți e de văzut binele.
  Și să nu ne luăm după vechi scrieri în consemnarea unor rătăciri străvechi, față de EL. Plătite atunci în acele altfel de milenii și alte zări ce nu-s ca zi, cînd îL știm mai acătării, cred. Și nu-I greșim așa tare calea înfruntîndu-L chiar parcă inexistent, fuduli și rătăciți. Poate voită totuși calea aceea în așa hal fără noimă azi. Vremurile oarecum schimbate în mai bine și totuși cu EL încă destul de înstrăinați încă.
  Depășind etapele în care oameni erau zeificați încă în viață și sînt amintiți doar în Egiptul antic. Că-n creștinism se mai minte cu isus, treaba lor, dar să-și schimbe rolurile măcar știind de EL, Suveranul, Incontestabil!