2779.Aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu

  Că-n copilărie și-n tinerețea timpurie se pun bazele bune, demne ale omului. Că-s destule piedici ulterioare, ce te pot înstrîmba definitiv, da-i adevărat. Dar aflînd binele de timpuriu e totuși mai greu, urîtului să te stăpîneacă și cu-n pic de atenție. Și îndrumare te poți menține mereu treaz de nepăsarea lumii în derivă rea. Complăcîndu-te unei alte vieții în aflare corectă și cu EL definitiv scăpat.
  Ceea ce-i un cîștig enorm și de păstrat cumsecade să-I fim, nepărăsiți, ci-n cale bună. Ocrotiți de EL și ocolit de nevoi, conviețuind în lume neștiuți o vreme. Pînă ne va înștiința că-i cale liberă aflării SALE corecte pentru toți. Fără discriminare, ci cu îndrumare la drumul mare, știind fiecare că-I un Dumnezeu Unic. Și Indivizibil, fără fii de prin lumea oamenilor vreodată, ci doar din CER-uri.
  Și atîta amar de vreme uitat și discreditat, de nedreptatea LUI și a nostră. Încet și sigur pe cale de dispariție și însănătoșire a lumii oamenilor cum trebuie definitiv. Cu EL alăturea și irevocabil ne vom schimba dezvoltării programate în CER.