2805.Chiar cum ar trebui, oricînd e loc de mai bine

  Se poate și-i întîlnită situația, cînd îl avem sub atentă observație și-l apărăm. Pe un apropiat, fără ca el să fie prea conștient că-l susținem în fața SA. Mai incognito, rugîndu-ne și făcînd cam tot ce-i necesar pentru noi și acel om. Ce-i liber și ne angajat în fața LUI, ci se bucură de viață, cam inconștient de îndatoririle. Mai ales în fața SA și între oameni, poate fiind mai puțin corect, cum ar fi trebuit.
  Dar în limite rezonabile, cît e un normal de conviețuire pașnică și respect. Într-un spațiu civilizat cît de cît, că nu-i chiar cum ar trebui, oricînd e loc de mai bine. Mă refer aici la o luare a LUI în considerare mai corespunzătoare și adevărată. Și la bunul-simț și binele ce trebuie să domnească între oamenii planetei.
  Deci se poate și așa exista, sub tutela altuia, ce-i implicat cu trup și suflet cauzei LUI. Și a nostre, cum ne cere EL să-I fim, admițînd multe și mărunte, doar luîndu-L cum trebuie în considerare respectuoasă. Demnă și cît se poate de apropiată, că-n timp și spațiu aflăm cîte ceva ce ne va mai îndruma corect să fim.