Că de ne-om învrednici a fi cum ni se tot cere, altă viață vom trăi. Cumsecade între noi, respectîndu-ne, sigur nu vom mai avea greutățile ce singuri ni le facem unii altora. Din ură și egoism, invidie și neputința de a fi oameni la locul lor. Dar ia să o rupem așa pe nesimțite, azi un pic mîine un pic mai mult. Fără să ne lăudăm, pe șest să devenim oameni cu frica LUI Dumnezeu Adevăratul.
Cu încredere unii în alții, dovedit ferm și fără tăgadă, i-a încercați, de probă măcar. Și convingeți-vă de o realitate bună ne știută, mai bine vă va merge. Prietenoși și cu voie bună, ce cîștigați de sînteți îmbufnați și tot îngrijorați. De ziua de mîine, lăsa-ți-o LUI, și acordații Credit adevărat în EL și vă va fi mai bine. Vouă și familiei voastre, chiar de ea nu știe, nici nu vă lăudați.
Decît atunci puteți da de înțeles, aluzii la EL și binele simțit, cînd o trecut o vreme. Și deja v-ați obișnuit oarecum, că mereu e loc de mai bine, cu-minți să fiți însă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu