Că ne dorim după greutăți îndurate în timp să ne mai și bucurăm de o viață cumsecade. Dar care trebuie construită de noi în noi și lîngă noi mereu și e de ținut la ea. Păstrînd-o intactă, că se poate de o dorim cum trebuie și noi fiind oameni adevărați. De nu mereu ne vom tot plînge de neajunsurile vieții într-o derulare strîmbă anapoda normalității date.
Și părăsiți unii vor simți și ce înseamnă durerea pierderii apropiaților, ce parcă și mai tare te seacă. De viață, vlaga ci-o curmă, nu pricepi nimica din sensul vieții. Ne știind că EL E Totul și ne dorește a-L ști bine și să fim oameni între oameni. Ca să ne putem bucura pe de-a-ntregul de viața dată, nu oricum. Că sîntem și trebuie să fim oameni adevărați responsabili și demni cît trăim pe Pămînt.
Nu oricum că-I sîntem doar LUI subordonați din CER și alții nu-s ca EL. Știindu-L doar pe EL Cel Adevărat cum E, că-I și strașnic gelos și părăsește nelegiuirea aceasta. Și-s urmate de nevoi și altele ce ne obligă să-I fim cum trebuie în fața LUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu