Că ne dăm drumul la gură, că sîntem fără pardon, cînd ni se apropie sfîrșitul. Oarecum știut, ne dă EL o învoire să ne dăm rotunzi oarecum. Celor din preajmă ne destăinuim, vrute și nevrute, și cîte ascunse trăsnăi și tîmpenii. Ne spovedim și cum e datina deocamdată nedreaptă, dar cine știe? La hurtă că se practică și pe bani nu oriunde, și la anumite persoane aflătoare de taine de îndreptare.
Ce se dovedesc în timp salvatoare de se pricepe îndreptarea întocmai cum e cerută SUS. Li se zice celor în vedere de îndreptare, încă tineri, să părăsească lumea. Și cu ale ei cum îs încurcați nelegiuirii și chiar de-s spre mănăstiri răzlețite în trecere. Doar, să se afunde în cele pustietăți, doar oarecum singuri și sub pavăza SA, poate se va îndura calea de le va arăta. Doar calea SA, curată, demnă.
De oameni adevărați și fermi pe poziții clare curate ce lumea nu se încumetă încă. Nici EL nu-i silește, mai e o oarecare vreme și se va afla cînd și cum atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu