În sate ni-i speranța ca să-L aflăm mai acătării, îndreptîndu-ne cumsecade. Dar e o întrebare, oare mai e careva în stare? Cu așa nedreptate ce I se face și nouă de cînd lumea, neputincioși de a mai fi omenoși sadea. Ci ne-am șmecherit cu așa mass medie și altele înrăindu-ne, de nu-i chip să mai afle omul calea. ÎL vom aștepta cînd va dori să ne mai calce pragul, poate mai hotărîți îL vom urma.
Depinzînd de multe ce-s acuma anapoda, fără EL ni-i calea și obraznici foc, omenia e fudulie. Nu o mai știe nimeni, cum s-o poarte de nu-i căutată nici în democrație. Ci nedreptatea față de EL și noi și închinarea la nerozii, necurate, ce îL dosesc pe EL Adevăratul Domn din CER. Nostalgia vremurilor bune cu EL alăture în lume, pe bune și moralizați, eram mai întremați.
La sate seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă cumva, de regulă e fățarnică și rea. Cu greu ne dăm seama, că-i pătrunsă mai întîi în căință, strîmbătatea în fața SA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu