2798.E egală cu zero, dar cine-și dă osteneala

  Nu avem ieșire, nu putem evada, închiși în astă lume de cînd sîntem. De EL nu vrem, nu putem ști, deci încorsetai și fuduli de așa nelegiuire. Că sîntem catalogați nebuni, ce nu știm datina străveche, cum azi aflăm necuratul? Ce-i încă la putere. Puterea fără EL e egală cu zero, dar cine-și dă osteneala să se ia cu netrebnicia în coarne.
  Că-i tare și mare, încornorata de atîta fudulă prostie ce tot plătim cu toții. Și vruții și nevruții, haioasă golănie de șmecheri trîntori mari pe spinarea celorlalți. Ce se fac că nu-i așa înșelătoria hîdă, pute de necazurile cu toptanul în lumea necuratului. Ce-i încă prostește pe toți dezinformații la greu și suferință și pieire. Că EL nu-I în lumea croită de EL și așa ajunsă, colea răzgîită-n van de-a-ndoaselea.
  E încă departe aflare sfîntă, că-n lume sfințenia asta e cu fundul gol în sus. Loc de pupături pentru prostimea trezvie întru moarte, pregătită, că altă cale nu-i. Fără EL ci doar așa înspre nicăieri, nedrepți și orbi, chiorîți de fudula prostie.