2842.O existență cunoscută pînă la mănunte firești

  Banalitatea finalului de viață, o netrebnică închipuire, că nu ar trebui să fim așa. Ci vrednici mereu de o existență cunoscută pînă în cele mai mici amănunte. Specifică fiecăruia, îndreptați și știindu-L bine cu respectul cuvenit cerinței SALE. Doar așa să ne apuce moartea trupului, hoitului, ce ne-o onorat a fi, oameni adevărați.
  Cît am fost în viață pe Pămîntul SĂU, noi doar într-o trecere de o anumită încercare. De reușim și pace, ne învrednicim a-L urma mai altfel, încă necunoscut pe Pămînt la îndemîna maselor. Ori de-s alte cerințe îndeplinite le vom afla ce e nevoie atunci, cîndva. Continuînd a exista după principii altele, acum neștiute, ci în așteptarea SA.
  Ineditul dispariției ca om și rămînerea ca spirit cu gîndirea acumulată în viața terestră. Deci suflet, o entitate, vag cunoscută în lume, oamenii vii ne avînd acces la acestea. O formă a cunoașterii ce îi limitată de stadiul actual încă al vieții pe Pămînt?!