2793.Că nu putem medita printre morminte

  Moartea e mai cunoscută, mai înaintea cunoașterii chiar de sine și nu numai. Într-atît de impusă vieții oamenilor că i se opune cunoașterii în general a lumii și altora ce ni-s strict necesare vieții. Ne-o înspăimîntat, doar ca nedrepți și alte însușiri nedemne poate. În a SA și a omului adevărat în tumultoasa viață, împestrițat cu cîte nevoințe trebuincioase existenței firești.
  Că nu putem medita printre morminte, ci-n plină via natură fie și altele ale omenirii făuriri. Despre a nostră menire cumsecade și cunoaștere fără oprire a LUI corectă. Oriunde aflîndu-L printre vii, de vii ocupîndu-se îndrumîndu-i cumsecade. Să-I tot fim și-ntre noi la fel cu bine și utilă viață, uitînd de nevoi cu EL alăturea.
  Că-i de ne crezut pentru începători și neîncrezători, implicați-vă o vreme de probă doar. Și să trageți concluziile nu mai devreme, ci doar atunci cînd se va cădea.