2771.Fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele

  Să ne vedem de ale noastre treburi demne și cu bun-simț întruna. Cu binele între oameni și de nu se poate, fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele. Să ne retragem din așa tărășenii, să nu colaborăm, nu speriați și delăsători. Ci demni să ne înstrăinăm pe față de așa potlogării, croindu-ne cale dreaptă cum putem, pe unde putem. Că de asta azi la noi pleacă lumea, ca smintită, cu toate necazurile grămadă.
 Nu se uită-ndărăt sătulă de prostia îndărătnică și profitoare de pe la noi. Ioc dreptate, ci numai spurcăciunea de ignorare a bunului-simț și a bunătății. Înlocuită cu netrebnicia, minciuna din fața LUI și pînă la ultimul om, mereu de multă vreme. Și să nu-i superi cumva, Doamne ferește pe potlogari, că-s supărăcioși cînd nu le cați în coarne.
  Vai de așa societate în derivă rea și hîdă, cumplit de urîtă și fudulă de prostia ei. Lucru de mirare, că de regulă oamenii cumpătați și adevărați își dau lesne seama. Cînd greșesc și-și trag pe seamă, îndreptîndu-se, rușinați de așa nereguli poate din viteză. Căutînd singuri să nu se mai repete nelegiuirea.