Că sîntem tot puși în fața realității vieții care nu-i doar cumsecade, ci și dură și brutală. Ni se pare nedreaptă, dar nu în aceasta constă nedreptatea ce ni se face. Ci în felul în care percepem lumea toată, ne fiind învățați cum să ne comportăm între oameni. Nici în natură și cu Pămîntul în general și la scadențe diferite și neștiute. Cînd se umple un pahar de răbdare, se varsă și avem necazuri gîrlă.
Și din partea naturii și separat din partea SA la cauze diferite și termene de asemenea. Și părăsirile, lăsați în calea nevoilor îs între anumite limite în timp și spațiu.
Că nu ne săturăm, evident decît cînd ne sună gongul final, de a ne tot îmbogăți. Fuga după avere și lupta pentru păstrarea ei cît mai mare și tare. Ne contînd metodele și timpul, ci mărimea, moda și ne săturarea fără măsură în nedreptate mereu. Nici de EL și nici de omenie și ceilalți nu vrem să știm, pînă la final, egoiști. Doar noi contăm și ai noștri uneori, nu mereu scopului urmărit în minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu