joi, 30 iulie 2015

4446..Schimbîndu-ne în bine.

  Și noi puten fi în viață deocamdată garantat de EL și Lumea SA, pe Pămînt și nu numai după cum evoluăm, cunoscînd continuu. Totul ce-L și formăm de vrem ori ba, e să vrem a atinge cu toții în mod obișnuit cei 120 de ani și azi se poate în mod curent cu toții. Dar să ne debarasăm spiritual de necuviința de care tot dăm dovadă ne urmîndu-L cum ne tot pretinde îndreptați omenește.
  Și așa să dăinuim cunoscînd mai departe ce-i de făcut în gîndire, vorbe și fapte pe măsura cerințelor SALE zise și ne urmate. Că ni-i tare greu gîndind greșit că-I sîntem egali LUI și dorind ce nu ne privește, ci să ne fim nouă de folos cunoscîndu-L. Cît ni-i voie, conlucrînd uman la desăvîrșirea noastră împreună cu EL, urmîndu-L de pe marginea dată și din Întregul din care facem parte.
  Cît ni-i dat dar fiind cum trebuie, un cum trebuie ce e nevoie a-l cunoaște cu vremea, nu distanțîndu-ne mereu de EL, ci urmîndu-L și schimbîndu-ne în bine.

4445..Oarecum diferit.

  Cred că mereu va rămîne ne spus cîte ceva despre EL și Lumea SA, deocamdată din cîte știu eu, limitat de necunoașterea de care tot zic. Și totuși mai cunosc și partea întregului ce-I EL cu atenționarea, avertizarea cronică și acută a luării de atitudine pedepsitoare. Nu-I numai viața în evoluție cu toate ce ne privesc, bune și mai puțin bune, e și necazul, suferința și moartea.
  Care-s tot din panoplia SA date a le avea cu noi, simțindu-le prezența mereu cît sîntem pe Pămînt și numai noi și-n natură e la fel. Cumva altfel, că la natură care-i subordonată LUI mai fidel, total urmîndu-L cum se cuvine după o lege ce noi n-o știm. Decît în foarte, f. mică măsură și nici nu ne prea preocupă nici azi destul, cît am fi de înaintați în dezbaterile cunoașterii așa limitative cum e.
  Cunosc cît îmi e dat a ști necazul aproape pînă la fund și moartea, îngerul morții l-am simțit și văzut cumva concludent, destul. Ca să-mi fac o idee stranie și în cunoștință de cauza aceea ce ne limitează existența nu numai nouă dar și-n natură oglindită oarecum diferit însă.

miercuri, 29 iulie 2015

4444..De ne aflat.

  Să vă mai amintesc ce am mai zis pe aci, inițial cum vă spusesem nu deosebeam adevărul de minciună, ca voi majoritatea și azi. Și nu știu conștient care-i sursa aflării adevărului despre EL și noi și care mă ghidează și azi și-s bine văzut Acolo. Chiar de o mai sclîntesc uneori și nu am fost corespunzător întru totul pînă acuma, că provin dintr-o familie văzută bine SUS, nu prea unitară.
  Creștină în diverse confesiuni mai mult ori mai puțin practicantă, trecută prin sita totalitarismului o vreme ca și noi toți. Așa că întrebîndu-L de contribuția SA la dezmeticirea inițială a mea așa cumva pe nesimțite, nu mi-o dat un răspuns concludent. Și așa ambiguu e și cam tot ce se petrece și azi cu mine pînă se va fi trecut vremea necesară acolo SUS și jos în ceea ce trebuie.
  Nu numai că aștept dar și mă străduiesc să percep ce-i de priceput și de ce e așa și nu altfel, doar că-i al naibii de ne aflat încă.

4443..Nu mă las cumva.

  Să reiau pentru acei ce n-o știu dezmeticirea mea atunci acum cca. 9 ani(îndată pe 6 08 2015), cum o văd eu. O forță spre dimineață m-o somat să-I zic rugăciunea tatăl nostru, cred cel din nt, că altul nu știu, poate voi?! Nu I-am putut zice, o uitasem, tocmai din copilărie ne mai amintită defel, pe frînturi cred că o zi întreagă.
  Zăpăcit și sub teroarea puterii aceleia o bîiguisem vrînd ne vrînd o perioadă lungă, poate o zi, nu mai știu acuma precis. În cîteva zile interesat să-I fiu cum îmi ceruse învățasem tatăl nostru și-L zisem o vreme așa necorespunzător după mine. Că-I zisem că-I Însuși Domnul Dumnezeul nostru și nu minciuna isus și ceilalți din nt, îI plăcuse și pe 12 09 2007 tot dimineața.
  Mă promovează în credința ce eu de abia o întrezăream și pînă azi mă consider cu toate nereușitele încercări ale SALE cu mine. Încă neînvățat corect nu-I sînt pe fază și o tot dau cotită ne căzînd la o învoială cu EL, Neștiindu-L bine mai defel, dar nu mă las cumva și nici EL.

4442..De ce toate acestea?!.

  Să mă explic de unde vine această luare oarecum în ușor a ceea ce scriu cumva în credința ce încă visez s-o am corectă ca și noi toți. Cînd eram în marele necaz din tinerețe și-I promisesem de mă va ajuta că-I voi construi o biserică LUI în general. Ne clarificîndu-L defel EL, CEL Adevărat, ori minciuna isus vehiculată-n nt(noul testament) și după multe decenii în uitare cu viețuire în comunism.
  Și cu greșeli mai mari ori mai mici față de UN EL Adevărat și necunoscut atunci ca și acuma, dar nicidecum față de minciuna din nt. O venit, zisă pe aci și dezmeticirea cumva bună dar doar începută, că mai trebuia să puie EL umărul mai insistent, cred, la desăvîrșirea priceperii mele. Cum o doresc și o dorește și EL și Lumea SA cu noi toți, dar deocamdată nu cred că-I luat pe nepregătite cum sînt și eu, oricum mai „știutor” vizavi de voi.
  De nu știu multe mari și mărunte în amestec cu destule altele bune și mai puțin bune, fiind neexplicate corect pe de-a-ntregul și de ce toate acestea?!

4441..Ivită recent.

  Să încerc să dreg busuiocul, cum se zice o figură de stil, că doar postez eseuri cu caracter oarecum în domeniul credinței în EL. Dumnezeul Unic și atît de necunoscut și apreciat diferit în funcție de atîtea criterii ce mă lasă rece, deci e de știut. O cerință mai veche a SA către mine era să încetez cu figurile de stil și altele, ca proverbele și cîte ziceri ce-mi fac scrierea mai comestibilă, să zic așa.
  Hei! așa sec și distant nu pot fi decît pentru scurte perioade de comunicare, de regulă-s distrat pe seama rigorii ce-o tot transmit pe aci. Și nu cade bine, avînd de suferit și eu și voi și CER-ul mă amenință și-mi creează „dispute” , dificultăți mai mari ori mai mici. Doar, doar oi fi mai înțelegător și să renunț la ce nu pot renunța deocamdată, că de nu și nu voi face schimbarea dorită.
  De voi vedea că nu-i încotro aliniindu-mă cerințelor tot mai nu știu cum de la o vreme încoace, să văd deocamdată să îndrept neregula ivită recent.

luni, 27 iulie 2015

4440..Încă oarecum.

  Nu știu de-mi va aproba această postare, vă zic ceva cumva ce am pe suflet în relațiile cu EL, de cam cînd sînt și nu-L știam. Dar nici de cca. 9 ani de cînd am început o dezghețare a relațiilor cu Lumea SA și EL, Marele Necunoscut zis. Domnul Dumnezeu nostru, așa-I place să I se zică oricum am fi de implicați într-o viață reușită ori ba și aci-i baiul.
  Că atunci cînd îți merge bine ție și familiei tale, îți e toată lumea a ta și cînd ți se îneacă corăbiile nu mai dorești să exiști. E o varietate de trăiri de care ești responsabil tu ai tăi și înaintașii de sînge, în fața SA dînd socoteală de vrei ori ba. Și de mai ești și implicat oarecum în necunoștință de cauză într-o relație cu EL ne știindu-L mai defel că așa vrea deocamdată.
  Și din varii motive mă vrea un sfînt și nu-s, deci cu mari așteptări din partea SA și eu un oarecare aflat că așa vrea mușchii SĂI să-L aflu pe muțește și nu pot fi și mă altoiește pe mine și ai mei total necredincioși și eu buimac încă oarecum.

4439..De ne explicat.

  Da recunosc îs neserios în raport de EL și poate și voi nu știți ce să mai ziceți, de felul cum dau dovadă, ștergînd și iar revenind. În postări noi, pe cele anulate, adio nu le mai vedem, bune ori nu asta e și pace, aș vrea să zic despre EL că-L înțeleg. Dar nu pot E destul de straniu, șochează prin nepotrivirea cu-n fel uman al nostru, chiar de sîntem și noi separat fiecare în felul său.
   Destul de ne înțeles, dar totuși ne mai pricepem la cîte ceva, dar în cazul SĂU ioc, E de ne înțeles, bizar, ciudat și-ți dă de înțeles că-I contra ta. A bunei convețuiri, aiureli pămîntene, dar EL nu-I pămîntean, ci O nepricepere a noastră colosală, nu coabitează cu noi. Ci-I O Superioritate de ne atins și de asta-I ceva Acolo, ce-L vrem a ști și nu se dă cunoașterii cu una cu două, ci-L ghicim unii mai mult.
  Aproximarea ne face rău și nouă și unei relații mai acătării cu CER-ul, de asta parcă fug după cai verzi pe pereți și nu ajung deocamdată mai la nimica palpabil, ci-s doar vise răs-știute dar de ne explicat pe de-a-ntregul.

sâmbătă, 4 iulie 2015

4466..Nu aș vrea.

  Ce totală dezamăgire pe mine, bine că voi nu știți nimica din toate acestea ce le trăiesc și nu doream în ruptul capului să le aflu. Da sînt reale dezamăgiri totale ce le-am simțit cu vremea de mă condamnam la neputința de a pricepe ce nu-i de priceput. Cum de-i cu putință așa ceva de ne luat în seamă, o himeră năucitoare, o nălucire posibilă în imposibilitatea noastră făcîndu-și încet cu încet loc.
  Și-n lumea mea, intimitatea mea a fost violată de o cel puțin o trăsnaie, dar e cu mult mai mult, e uriașa derulare de construcție a neputinței. În fața nefastei posibile și-i o fastuoasă nerușinare a nelegiuirii întrupată dar de nevăzut așa otrăvitoare de vieți. Închipuiri nerușinate și nu-mi vine a crede că am crezut și încă și acum după ce simt că-i trece vremea ducerilor de nas.
  La care am fost tot supus în acești așa de falși ani cu mari speranțe deșarte ce se dovedesc și nu aș vrea în ruptul capului să și fie adevărat neadevărul.