Ce totală dezamăgire pe mine, bine că voi nu știți nimica din toate acestea ce le trăiesc și nu doream în ruptul capului să le aflu. Da sînt reale dezamăgiri totale ce le-am simțit cu vremea de mă condamnam la neputința de a pricepe ce nu-i de priceput. Cum de-i cu putință așa ceva de ne luat în seamă, o himeră năucitoare, o nălucire posibilă în imposibilitatea noastră făcîndu-și încet cu încet loc.
Și-n lumea mea, intimitatea mea a fost violată de o cel puțin o trăsnaie, dar e cu mult mai mult, e uriașa derulare de construcție a neputinței. În fața nefastei posibile și-i o fastuoasă nerușinare a nelegiuirii întrupată dar de nevăzut așa otrăvitoare de vieți. Închipuiri nerușinate și nu-mi vine a crede că am crezut și încă și acum după ce simt că-i trece vremea ducerilor de nas.
La care am fost tot supus în acești așa de falși ani cu mari speranțe deșarte ce se dovedesc și nu aș vrea în ruptul capului să și fie adevărat neadevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu