2855.Pornirile vieții ne însoțesc viața toată

  Cu seninătate în pace să ne așteptăm finalul vieții, că am fost cum am fost. Dacă totuși ni se acordă dreptul de a sfîrși mai acătării, să fim mulțumiți. Că-i tare greu să mulțumești pe fiecare om, în deplină cunoștință și să ne fim proprii. Judecători nu cu părtinire ci cît mai distanți de suflet și trup, demni și înțelegători. Și să încercăm o părere de bine în legătură cu EL, ne știindu-L dar să fim încrezători.
  În mai binele lumii și a-l cunoașterii SALE, toate cînd se vor împlini, să fim pe fază. De vom putea să nu ne împotrivim mersului firesc dat pe Pămînt de EL, să știm. Cu asprimi și crunte desfășurări, de altfel normale în timp, mai întîlnite. Că oameni sîntem și-n fața LUI cu multe așteptări, încă din copilărie închegate. Și oarecum transmise și nouă, prin diverse viziuni, ce ne rămîn în minte.
  Chiar de pornirile vieții ne însoțesc viața toată, conformîndu-ne îndreptați ori nu. Depinzînd mereu de factorii de mediu și tot revenirea la începuturile educației. Cum s-o putut, cu lipsuri și vise, închipuiri și nerealizări, dar demni și curați.

2854.Să nu credem că și le uită, bine e să știm

  Să nu ne înfumurăm mereu, crezînd prea tare în noi înșine și să ne așteptăm. De la viață să ne tot premieze, o fi ceva de capul nostru, dar să ne așteptăm rîndul cuminți. Nerăbdarea-i dăunătoare și mai ales de și tropăim nerăbdători, deranjăm prea sus. Și nici jos nu sîntem chiar bine văzuți, e de calculat, cu răbdare totul ce ni se cuvine și ce nu.
  Și mai ales cumpătarea, de ne lipsește, e bai mare, e de muncă. Ori înduplecați de timpul necruțător, ce ne trece pe sub nas viața, fluturîndu-i felul. De care nu am ținut poate cont, plătind mereu, că nimica nu-i cum am vrea ci cum e să fie dat. Și-i de înțeles neînțelesul trai, așa cum e și de învățat mereu ce trebuie cu răbdarea. Firească și repeziților de tot felul, neîmpăcaților cu ei însăși și mai ales cu alții.
  Ne dărîmăm singuri scaunul pe care stăm o vreme, nemulțumiți, încrezuți. E bine de mai așteptat, că și EL ne rabdă multe și se face că nu le vede, iertîndu-ne. Să nu credem că le și uită, nu și e bine să știm asta mereu în viață.

2853.Neștiută, negustată în adevărata ei substanță

  Să nu trăim plictisiți, siliți de viață să înaintăm oarecum și noi să nu știm binele. Frumosul și utilul vieții pămîntene, străini parcă de pe alte meleaguri, neîndreptați. Defel ci înrăiți, imorali, urîți în vorbe și înfăptuiri nedemne, sătui de-o viață nepricepută. Neștiută, negustată în adevărata ei substanță, frumoasă, desăvîrșită, incomparabilă. Și mereu nouă și de aflat cum trebuie și noi cu ea conlucrînd.
  Cumsecade între oameni și cu știința LUI, respectîndu-I îndrumările toate date în timp. Nouă spre cunoaștere și îndreptare corectă între oameni și în mediul natural. Căutînd mereu aflări noi de dezvoltare înspre ceea ce sîntem a fi, încă destul de departe. De țelul nostru avut în vedere de SUS și ne transmis nouă, fiind încă neputincioși. În felul cum percepem viața pe Pămînt, încă nedrepți și fără EL.
  E de muncă încă cu noi înșine e de început truda să ne cunoaștem și îndrepta fiecare. Să nu-I mai greșim și nici între noi ca oameni și nici în natură. Ci din contra să-L respectăm cum trebuie și învățînd în continuare.

2852.Încă căutăm îndreptarea într-un fel oarecare

  La unii nedreptatea-i atît de accentuată în tot ceea ce gîndesc, vorbesc și fac. Că-ți dă impresia că nu-i de pe aicea, că mai e pînă să ajungă lumea așa rea și urîțită. Că ei, acei inși, tîrîturi neroade, îngînfate și de-o prostie tîmpă, șmecheri, derbedei. Îs ceva  mai încolo de noi, rarități umanoide ori pe cale de dispariție de undeva propuși în lume.
  Ori de acuma să se înmulțească terorizînd omenirea, oarecum mai așezată, ceva spre cumsecade. Încă destul de departe, dar în perspectivă cu unele îndreptări, se poate spera la mai bine. Siguranța lor nedreaptă e simțită cînd te afli oarecum prin preajma acestor creaturi, ce nu par omenești. Noi din contra nu ne bazăm sigur cam pe nimica, bîjbîim în viață și încă căutăm îndreptarea, într-un fel oarecare.
  Fiecare cu a lui căutare și găsire mai reușită ori ba, o tot ducem așa. Încă dezorientați cum ar fi corect să fim, debusolați cu așa reguli destul de anapoda. În lume oriunde te-ai afla, fără EL și imorali cît vrei.

2851.De realizat fără alte opreliști nedrepte

  Senzația de iad e azi traiul oamenilor, pe marginea prăpastiei, hîzenia așteaptă. Nedreptatea lumii fără căpătîi, EL și omenia-s lipsă de mult tare de pe Pămînt. Oare pînă cînd? Se va îndura de noi să ne povățuiască în îndreptare ceva mai tare. Ne mai scăpînd, cred, ocazia ca data trecută, acum 77 de ani, rateu foarte scump plătit.
  Nici azi nu ne-am revenit, se mai fac referiri la năprasnicele cataclisme mondiale. Nu mai vrem, să ne fie altele încercările și mai ales îndrumările să le putem mai pricepe. Pe mai pe îndelete și apăsat fără tăgadă lăsată între oameni cum vor imediat. De fapt, TU Doamne știi bine sigur ce-i de făcut, cred că TE vom putea urma.
  De astă dată mai cu succes și ne vom realiza alăturea de TINE, cum trebuie. Și să ne fie bine, cum voiești împreună a conlucra, spre ceea ce ai TU programat. Cu noi de realizat în continuare fără alte opreliști nedrepte ȚIE și nouă.

2850.Oarecum ne ține sub papuc, chiar să mai fim

  Că-i lumea rea și nedreptă și noi în ea indiferenți și izolați de ea oarecum. Nici nu putem fi părtași la așa neputințe omenești, cînd știm calea. Ce ne-o dat-o EL și ne susține în demersul spre o nouă viață și o societate în devenire. Corectă, adevărată, demnă, moralizată între oameni și cu EL mereu alăturea. Ne înstrăinați ca acuma omenirea de EL și EL de ei sub părăsiri și necazuri și moarte timpurie.
  Și pe neașteptate deocamdată, înspăimîntă omul nedrept, în voga neputinței. Neputințele omului de rînd în așa societate nedreaptă, om luat de valurile vieții. Neînțelese cum trebuie între oameni să fim și-n fața LUI, o complexă harababură. Ce i se va pune capăt cînd va dori EL, să ne mai dezmeticească oarecum ori definitiv. Pe o cale mai cuminte ori chiar ce nici nu ni-o imaginăm azi.
  Așa îndepărtați de EL și EL destul de reținut și neînțeles de noi. EL cu ale LUI în CER și oarecum ne ține sub papuc, chiar să nu facem ce vrem. Și noi cu ale noastre necazuri și vremuri nedrepte LUI și nouă, ce le tot plătim.

2849.Ce și cum va decurge viața lumii în continuare

  Că vom fi și vom progresa înspre ceea ce ne cere EL să ajungem. Dar sîntem între oameni și asta ne și dorește să nu-i părăsim, ci împreună cu ei. Viețuim cumsecade și căutăm să fim cu EL și ne va avea grija. Într-adevăr vom mai călca și-n străchini o vreme, de nu sîntem corecți în toate și-i greu. Să ne tot izolăm iar nu-i corect și-i pe scurtă vreme, e totuși cu EL de aflat calea bună.
  De a fi cumva mai pașnici și oarecum mai puțin totuși vizibili, e o cerință. Imediată de păstrare a unei distanțe, că lumea nu-L știe mai defel și-i greu de povățuit. Creăm probleme și mirare, mai bine o vreme mai pe NV și cu EL cum ne îndrumă. Lăsîndu-ne în pacea LUI, chiar de ni se va părea că nu sîntem pricepuți. Să ne vedem de drum, nepăsători cînd nu sîntem solicitați, de altfel să fim atenți.
  Și de ajutor oricui ne solicită, e un altfel de viețuire o vreme pînă va hotărî EL. Ce și cum va decurge viața lumii în continuare. Sigur vom avea continuare printre oameni, dar ne vom afla mai mulți calea, conlucrînd și cu ceilalți mirați o vreme.

2848.Că se vor ivi probleme, sigur după nedreptate

  O dată găsită calea liberatorie, ne simțim mai ușori, devenind alți oameni. Parcă nici nu mai știm de rele și urîte vorbe și fapte. Nici de invidie, ne bucurăm de bucuria altora și-I mulțumim LUI, continuu și ne va da semne de încredere în noi. EL Domnul Dumnezeul Adevăratul, ne va încredința de bine și utilul nostru. Să nu mai fim însingurați prin lume, ci cu EL, mereu știindu-L lîngă noi.
  Ne va avea în grijă, doar să-I fim cum trebuie și vom afla ce nu am știut, viața adevărată. Demnă, cumsecade cu oamenii și-n treburile ce-s de făcut cu spor și cu mai puțină grijă. EL E cu noi și-n noi conlucrînd spre a deveni cum trebuie. Altă putere de muncă, concentrare și fără grijă, vă va atenționa ce trebuie îndreptat. Să nu fiți îngrijorați de ziua de mîine, viitorul tot lăsații-L LUI, voi azi fiți prezenți.
  Cu trup și suflet în ceea ce gîndiți, vorbiți și faceți, omenește și de EL știind mereu. Că se vor ivi și probleme, sigur după așa nedreptate între noi, dar cereți-I LUI. Ajutorul și urmați-L necondiționat, vă va îndruma, doar să fiți receptivi și răbdători mereu cu EL.

2847.Convingeți-vă de o realitate bună ne știută

  Că de ne-om învrednici a fi cum ni se tot cere, altă viață vom trăi. Cumsecade între noi, respectîndu-ne, sigur nu vom mai avea greutățile ce singuri ni le facem unii altora. Din ură și egoism, invidie și neputința de a fi oameni la locul lor. Dar ia să o rupem așa pe nesimțite, azi un pic mîine un pic mai mult. Fără să ne lăudăm, pe șest să devenim oameni cu frica LUI Dumnezeu Adevăratul.
  Cu încredere unii în alții, dovedit ferm și fără tăgadă, i-a încercați, de probă măcar. Și convingeți-vă de o realitate bună ne știută, mai bine vă va merge. Prietenoși și cu voie bună, ce cîștigați de sînteți îmbufnați și tot îngrijorați. De ziua de mîine, lăsa-ți-o LUI, și acordații Credit adevărat în EL și vă va fi mai bine. Vouă și familiei voastre, chiar de ea nu știe, nici nu vă lăudați.
  Decît atunci puteți da de înțeles, aluzii la EL și binele simțit, cînd o trecut o vreme. Și deja v-ați obișnuit oarecum, că mereu e loc de mai bine, cu-minți să fiți însă.

2846.Ne tot căznim cu viața asta neînțelegînd-o

  Să se spună lucrurilor pe șleau, pe numele adevărat, chiar de-i prea aspru. Să știm ce-i de făcut în ceea ce trebuie îndreptat, să ne putem vedea de drumul. Ce ni-i a fi, cum sîntem dați, din facere pe acest Pămînt al SĂU și al nostru în măsura. În care ne respectăm între noi toți înspre bine și util, conlucrînd și știindu-L bine măcar.
  De ce măcar, că-i mereu loc de mai bine a-L cunoaște, sluji cumsecade înspre cum se cere. Poate n-om fi chiar de lepădat, provenind din așa lume nedreaptă azi LUI și nouă. Fără bun-simț între oamenii familiilor, societăților și al lumii în general imorală. Și fără respectul cuvenit naturii date să ne însoțească cît sîntem pe Pămînt, respectînd-o!
  De EL, ce să mai zicem, îL ignorăm și pace, am dori, dar nu ne-o dă, că n-o merităm. Și ne tot căznim cu viața asta neînțelegînd-o mai defel, complicată de noi. Că nu-I sîntem buni, ci înstrăinați și închinători la cîte necurățenii nouă și LUI.

2845.Chiar de ești un nimeni o vreme, să-ți revii

  Ni se dă cu porția, să nu ne prea bucurăm de EL și cine știe ce să-I dărîmăm. Oameni sîntem și ne încercați în relații cum trebuie cu EL, în destulă învățătură. Doctori în Dumnezeu, e o calitate ce încă e o raritate, sfinți, chiar și oameni în viață. S-o mai aflat, nu tare multe cazuri, mai recent chiar foarte rar s-o mai auzit. Corect în fața SA și cunoști altă viață, nu suferința, suferința doar de nu-L știi.
  Și neîndreptat și între oameni viețuiești anapoda, de altfel firesc, dar nedrept. EL ne dă necazurile părăsindu-ne doar să-L știm bine Cine E și moralizați în viață. Făcînd doar binele între oameni cumsecade și-n natură de asemenea îndreptați. Chiar de ești un nimeni o vreme și te răs-bălăcești în nedreptăți, de la o vreme să-ți revii. Cum trebuie să fii, că-i bine și ne așteaptă să-L știm și oameni să devenim.
  Simpli și ne înzorzonați ci cumsecade în fața LUI și cu oamenii, numai firea corectă. Demnă de om ferm, clar și hotărît în a-L urma cu respectul cuvenit LUI.

2844.Cu cît suferim mai mult, devenim mai buni

  Deci e foarte greu să fim cum trebuie, e un echilibru în cunoașterea de sine și modestie. În morală și imorală, în a ne comporta firesc omenește cît de cît și sfințenie. Și suferința e totul, cu cît suferim mai mult, devenim mai buni, îngăduitori. Și omenoși, manierați cît pricepem, dar cumsecade între oameni sigur și poate și mai veseli.
  Bucurîndu-ne de viață într-o manieră negustată de alții, cunoscînd necazul. Adorăm bucuriile, viața ni se pare și mai frumoasă de cît e, e o încercare grea trecută. Și nu ne-o mai dorim, nici altora s-o afle, că te poate și închide în tine. Să nu mai poți simți nimica, niciodată, te-ai ofilit de prea aprigă încercare. Viața ți-o fost prea puțin prielnică firii tale limitată de cîte doar CER-ul știind și totuși.
  Te-o încercat, asta e nu-L știm mai defel și nu-L pricepem ce vrea de la noi încă. E încă îndepărtat și noi prea apucați în toate cele, am vrea să fim să știm. Nesătui de EL, ni se dă cu țîrîita, ca un prea scump medicament să nu ne îmbătăm, stricăm ceva.

2843.Veșnic s-o tot ducem pe Pămînt, doar alții...

  Ineditul morții omului, e o experiență nedorită nici apropiaților, nici de cum nouă. Cît mai îndepărtată, de s-ar putea, veșnic s-o tot ducem pe Pămînt. Și alții mai îndepărtați de noi în mod firesc să se tot perinde prin viața dată. Că-i vom conduce oarecum pe ultimul drum al trupului spre groapă ori alte nedrepte obicee. Cu gîndul dus și altele de aflat înspre a noastră învățare, cum e să fim cum trebuie.
  În continuare, e o visare, că-i totuși vremea de aflare a noi noastre încuviințată exprimare. Că sîntem vizavi de eternitatea spiritului din noi, de fapt nu-i în noi, ci exterior nouă. Ne învăluie din CER cu al vieții tărîm în cunoaștere mai altfel, încă ne aflat nouă. Duși de ale întîmplării gînduri doar, că nimica nu-i alandala, ci cunoaștere înțeleaptă în desfășurare.
  Ce nu pricepem ne închipuim nume date unor trăiri incomplete, ne terminate firesc. Ne lipsesc din panoplia minții și a simțirii foarte multe date ce-s în CER zăgăzuite. Doar pînă ne vom învrednici de ele.

2842.O existență cunoscută pînă la mănunte firești

  Banalitatea finalului de viață, o netrebnică închipuire, că nu ar trebui să fim așa. Ci vrednici mereu de o existență cunoscută pînă în cele mai mici amănunte. Specifică fiecăruia, îndreptați și știindu-L bine cu respectul cuvenit cerinței SALE. Doar așa să ne apuce moartea trupului, hoitului, ce ne-o onorat a fi, oameni adevărați.
  Cît am fost în viață pe Pămîntul SĂU, noi doar într-o trecere de o anumită încercare. De reușim și pace, ne învrednicim a-L urma mai altfel, încă necunoscut pe Pămînt la îndemîna maselor. Ori de-s alte cerințe îndeplinite le vom afla ce e nevoie atunci, cîndva. Continuînd a exista după principii altele, acum neștiute, ci în așteptarea SA.
  Ineditul dispariției ca om și rămînerea ca spirit cu gîndirea acumulată în viața terestră. Deci suflet, o entitate, vag cunoscută în lume, oamenii vii ne avînd acces la acestea. O formă a cunoașterii ce îi limitată de stadiul actual încă al vieții pe Pămînt?!

2841.Cu cunoașterea la punct de pornire temerar

  Nu-i nimic accidental, SUS nu-i așa perceput, la noi e cum ni se pare fiecăruia. Totu-i rigoare programatică din timp și nouă ni se pare că-i o întîmplare. Că nu-L știm bine și nici nu ne silim a ne îndrepta ca oameni măcar. Rămînem muți cînd dăm de greul vieții, inexplicabile datorită neputinței. De care tot dăm dovadă de cînd sîntem întruna, cum sîntem și nu progresăm.
  Înspre priceperea SA și a relațiilor cu EL și Lumea LUI, ca și a noastră menire în lume. Pe Pămînt oare de ce sîntem cum sîntem? Și ce-i de făcut, nu tot nedreptăți și fără EL ci să fim o dată pentru totdeauna cum trebuie. Dați fiind nu de florile mărului în lume să existăm. Nu tot la țărmurile vieții, ci-n largul ei, aflat cum trebuie, ne mai fiind nevoiți la o adica să eșuăm.
  Ci încrezători în forțele proprii, cu cunoașterea la punct de pornire temerar, de se poate spune așa. Și cu EL alăturea să ne vedem de treburile altele ce azi nu ni le închipuim, așa nedrepți.

-2840.Fără ambiguități nedrepte în lume, ci corectă

  Pînă la acea perioadă a vieții noastre, socotite doar SUS, ne așteaptă EL aici pe Pămînt. Să ne revenim la o îndreptare corectă și-n fața SA lucizi, cumsecade între oameni, știindu-L bine. O îndreptare necesară și demnă adevărată nu la repezeală. Și de nu și nu o sfeclim, cum se așteaptă cam toți cei ce ne cunosc și după cum e finalul. Dar se poate și minuni, de sîntem receptivi atunci la o dezmeticire adevărată.
  Și ne mai lasă zilele în mod nesperat, dar de data aceasta îI demonstrăm sigur că ne vom comporta cum trebuie. Că ne simte EL că sîntem pe fază și dorim îndreptarea corectă și-n societate și-n fața LUI. Ca un exemplu demn de urmat pentru cei ce au urechi de auzit și ochi ca să vadă. Demn și curat cum s-o petrecut, știindu-se că nimic nu-i întîmplător în lumea oamenilor.
  De cînd existăm pe Pămînt, tot LUI îi dăm socoteală de vrem ori nu. Conștienți ori ba de situația SA și a nostră corectă, fără ambiguități nedrepte în lume.

2839.În viață erau de invidiat, ce tari se țineau

  De regulă cei răi plătesc oarecum și nu scapă de aici cum doresc, situații și situații. Dar sînt și cazuri cînd nedrepții de pe Pămînt nu pot plăti cît sînt în viață. Vor rămîne datori urmașii, pînă la a cîta generație vrea CER-ul. Ori se vor îndrepta de pot, că-s diferite potențiale în timp și spațiu și aici și dincolo. Deci dincolo, ori cine știe cum? Doar EL și Lumea SA, noi ne știind și contabilizînd.
  Zicem dezinformați, că nu merităm altfel să fim, că nu s-o făcut dreptate! Sîntem așa mici și neimportanți în caruselul lumii, acesteia și pe deasupra și groaznic de nedrepți. Neputincioși în bine și îndreptarea cerută SUS, că nu mai putem avea cuvîntul. În fața LUI și colac peste pupăză, nici nu-L știm bine, ci-L discredităm mereu. Deci ioc recunoaștere și la fel recompensă.
  Și caracterele cele mai tari, de ne cuprins de unii și alții, în mod obișnuit. La scadență nu-și găsesc astîmpărul, fiind percepute SUS, nedrepte și simt asta. Autoevaluarea, chiar de-i aproximativă, tot știu ce-i de știut pentru ei și-s nesiguri. O viață au fost de invidiat, ce tari erau și se țineau în fața celorlalți, și acuma?!

2838.Fuga după avere și lupta pentru păstrarea ei

  Că sîntem tot puși în fața realității vieții care nu-i doar cumsecade, ci și dură și brutală. Ni se pare nedreaptă, dar nu în aceasta constă nedreptatea ce ni se face. Ci în felul în care percepem lumea toată, ne fiind învățați cum să ne comportăm între oameni. Nici în natură și cu Pămîntul în general și la scadențe diferite și neștiute. Cînd se umple un pahar de răbdare, se varsă și avem necazuri gîrlă.
  Și din partea naturii și separat din partea SA la cauze diferite și termene de asemenea. Și părăsirile, lăsați în calea nevoilor îs între anumite limite în timp și spațiu.
  Că nu ne săturăm, evident decît cînd ne sună gongul final, de a ne tot îmbogăți. Fuga după avere și lupta pentru păstrarea ei cît mai mare și tare. Ne contînd metodele și timpul, ci mărimea, moda și ne săturarea fără măsură în nedreptate mereu. Nici de EL și nici de omenie și ceilalți nu vrem să știm, pînă la final, egoiști. Doar noi contăm și ai noștri uneori, nu mereu scopului urmărit în minte.

2837.Trebuiește continuarea neterminatei îndreptări

  Se mai amintește mereu în nedreptatea ce I se face LUI și nouă, de judecata de apoi. O trăsnaie de dus lumea de nas, Judecata e instantanee aici pe Pămînt cînd sîntem în viață. Pentru orice moment dorește CER-ul să ne evalueze și ce ne mai dă ca încercări și altele ce trebuiesc trecute. Noi neștiutori de EL și Lumea SA, o tot dăm după cireș, cît ne tot merge în neștire.
  Tot pe baza  judecăților CER-ești curente sîntem și puși la părăsiri și plăți de tot felul. De asemenea la cîte probe ce le avem de trecut în viață, așa de diverse. Doar ne vom mai da seama de cîte ne sînt necesare îndreptării corecte și aflării SALE. Îndreptare cumsecade între oameni cu bine și bun-simț și-n natură și oriunde.
  Cît încă sîntem în viață, că de nu reușim să ne prindem cît de cît și-o sfîrșim. Lamentabil și ne ducem dincolo, acolo ne trebuiește continuarea neterminatei îndreptări. Fără alte judecăți decît acele evaluări și reevaluări curente mereu.

2836.Poate se va îndura calea curată de a le arăta

  Că ne dăm drumul la gură, că sîntem fără pardon, cînd ni se apropie sfîrșitul. Oarecum știut, ne dă EL o învoire să ne dăm rotunzi oarecum. Celor din preajmă ne destăinuim, vrute și nevrute, și cîte ascunse trăsnăi și tîmpenii. Ne spovedim și cum e datina deocamdată nedreaptă, dar cine știe? La hurtă că se practică și pe bani nu oriunde, și la anumite persoane aflătoare de taine de îndreptare.
  Ce se dovedesc în timp salvatoare de se pricepe îndreptarea întocmai cum e cerută SUS. Li se zice celor în vedere de îndreptare, încă tineri, să părăsească lumea. Și cu ale ei cum îs încurcați nelegiuirii și chiar de-s spre mănăstiri răzlețite în trecere. Doar, să se afunde în cele pustietăți, doar oarecum singuri și sub pavăza SA, poate se va îndura calea de le va arăta. Doar calea SA, curată, demnă.
  De oameni adevărați și fermi pe poziții clare curate ce lumea nu se încumetă încă. Nici EL nu-i silește, mai e o oarecare vreme și se va afla cînd și cum atunci.

2835.Construit cu migală de părinți și societatea bună

  Ne rușinăm de adevăr, e posibil? Da de ce nu, e totuși ceva, în așa lumesc ordinar fără bunul-simț și simțul dreptății bune. Nu-i construit cu migală de părinți și societatea corectă și nici nu-i de mirare, se și vede peste tot. O apă și-un pămînt în nedreptăți cît vrei și nu vrei, e lumea oamenilor. De ce să le mai fie frică, nici nu-L știu, necuratul cu-i se închină, nu-i de nici o hasnă în CER și pe Pămînt.
  Doar CEL, Adevărat Domnul Dumnezeul tuturora, e dosit pe Pămînt și EL așa o vrut o vreme. Ce-o expirat de ceva timp, dar pe Pămînt încă nu se simte, în virtutea inerției. Ne facem că plouă, ce dacă ne tot părăsește și sîntem altoiți și ne irosim viața? Bine că ne dă cît ne mai dă, dreptul la așa existență limitată, că neputincioși sîntem la grămadă cam toți.
  Nu ne dăm la cale singuri, cum singuri ne-am înstrîmbat în timp, îndepărtîndu-ne de EL. Și El de noi, am tot plătit nu glumă și-i vremea de a ne reveni, nu-i chip singuri, se vede. Va face EL, începutul, cînd va socoti și altă istorie se va scrie pe Pămînt.

2834.Neputincioasă a se îndrepta din temelii, bine

  Numai la strîmtorare evidentă ne mai tragem pe seamă, unii, nu toți. Cei mai înrăiți nu ne vedem nici de cum lungul nasului, fără bun-simț o viață întreagă. Și de bine nici atîta, nu ne pasă, e firesc tratamentul pe moment și o facem și mai lată ulterior. Așa-i de rea și urîțită cu mentalitatea nedreptății între oameni. Fără conștiința dreptății adevărate, ca și acum cînd nedreptatea e tare și mare.
  Deci degeaba sînt cîte reguli de oarecare îndreptare, că nu-s bune dacă nu-s cum trebuie. Ci amînări de aprigă îndreptare care-i izbăvitoare, dar nu se dorește. Lumea-i fără EL și imorală, neputincioasă în a se îndrepta din temelii, cum trebuie. Degeaba-i amenințată cu cîte necazuri și suferințe, chiar și cu moartea. De nu-i dezmeticită de-a binelea, cum ne tot cere EL de SUS și încă nu-i vremea.
  O vom mai duce-o un timp, de tras barca pe uscat unii și alții, poate mai acătării. Restul se vor perinda fără rost prin lume, fără țel corect, ci anapoda în derută rea. Pînă va socoti EL că-i timpul acela de aflarea începutului de cale corectă.

2833.Aproximează demnitatea a fi oameni adevărați

  Că-s denumite casele domnului, acele construcții, cum or fi, dar acelea ce se țin în ele. Acțiuni, nu I se adresează LUI, ci nedreptății însăși ce I se face LUI și nouă. Și ne costă pe toți acei duși cu sorcova, de neputința de a fi cum trebuie în fața LUI. Și a noastră, unii neștiutori și aproximează demnitatea de a fi oameni cu adevărat.
  Că se vor schimba multe cînd va fi timpul, hotărît doar de EL, din CER, nu de pe Pămînt. De oamenii mai ales nedrepți și fără EL, neputincioșii părăsiți și cu nevoi plătitori pe Pămînt cît se află. Schimbare va fi și-n comportamentele tuturoara și nu numai, în bine și util. Pînă atunci să știți că EL E pretutindeni și ne observă de facem bine ori rău și ia notă. Nu ne putem ascunde de privirea SA, ne înregistrează orice gest și vorbă.
  Cu gîndurile, mai e de gîndit, încă să ne îndreptăm ce ne iese pe gură și faptele. Că-s o sumedenie și trebuiesc reconsiderate mereu cum trebuie, cu bun-simț doar.

2832.Așa că nu glumiți cu ce nu se glumește

  Spovedania, ori altă denumire mai acătării ne trucată de nedreptatea în desfășurare. Deci confesiune în fața LUI, că-I oriunde și ești în fața SA oricînd, sincer doar să-I fii. Și reușești în gînd, ori cu glas molcom ori tare, nu contează. Oricum e bine și se ia în considerare SUS, așa că nu glumiți cu ce nu se glumește, c-o pățiți nedrepților. Și voi neștiutorilor, învățați-vă minte, că EL e Dumnezeul Singurul, să știți!
  Și vă așteaptă să-I fiți pregătiți în fața LUI, cum trebuie între oameni și cu EL, știindu-L bine. Că-i o probă de cel mai serios examen de pe Pămînt, de regulă oamenii în majoritatea nedrepți și ignoranți în fața SA. Nu știu cum e să fie cu adevărat oameni și încurcă nerozia simplă cu șmecheria tîmpă. Toate netrebnicii de care nu ar trebui să se afle pe Pămînt, niciodată, ci oameni cumsecade doar.
  Deci în fața SA sîntem de vrem ori nu, dar e altă treabă cînd ne adresăm LUI, Așa se consemnează SUS și ca atare ne putem comporta mai corect atunci și sincer. Că-i poziția ta față de viața dată de cînd ești și ce mai dorești și ceea ce ești.

2831.Al nostru vremelnic, de ne învoim cu EL

  EL nu-I un fur, un hoț, ci Însuși Dumnezeu, Creatorul și vine și pleacă de pe la noi. Cînd dorește, EL E Stăpînul casei, Pămîntul ce-i și al nostru vremelnic. Doar de ne învoim cu EL și-L convingem de îndreptarea, a ce sîntem încă-i. Posibil mai mult ca sigur să ne croim un altfel de trai și să facem cunoștință cu alte învoiri de viață.
  Nu mai tare deosebită, cred, dar totuși, va fi ceva nou ne experimentat pe Pămînt. Cu omul de cînd e el și lumea aceasta într-o devenire ce o vom afla demnă. Doar să demonstrăm că merităm și-i putem face față, conform programei CER-ești. Rău că nu sîntem măcar curioși înspre binele nostru, să încercăm cum va fi. Că și așa nu-i încotro.
  E simțit pretutindeni, oarecum în orice-i pe Pămînt, dar ne știut decît așa după alții. Din amintiri și descrierile lor transmise cum s-o putut, deci foarte aproximativ. Pe scurt nu-I cunoscut bine ci cam nevăzut, doar din cînd în cînd îL mai aflăm cumva.

2830.O palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă

  Ne-am dori moartea să ne fie o adiere, de dor de ducă, oarecum frumoasă, îmbietoare. Și nu-i că nu o merităm așa, ca o palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă. Să adormim ne chinuindu-ne, ci să ne dorim trecerea, așteptată, nu urîtă. Ca ceva firesc, demn de noi oamenii SĂI, dar e și de demonstrat că-L merităm și-L știm. Respectîndu-L și înfăptuind dorințele SALE, date nouă.
  Că nu-i așa se știe bine, e o lungă și urîtă trecere și rele tratamente de suportat. Că nu-I sîmtem aproape și nedrepți, înrăiți și cîte toate ale lumii metehne nedemne. Rar se mai pot strecura ființe cumsecade și cu frica de EL, spre acele tărîmuri. Tainice ce ne rămîn viilor necunoscute, pînă va considera doar EL altfel. De vor fi vreodată de interes nouă și așa destul de limitați din neputința de a-L urma.
  Că am vrea să știm de toate cele și viața și moartea și Dumnezeu și CER-ul și universul. Să ne fie cunoscute mereu în orice să fim informați și să ne putem astfel evalua. Știind ce trebuie făcut și cum, dar ni se cere mai întîi îndreptarea nostră și să-L știm bine.