2830.O palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă

  Ne-am dori moartea să ne fie o adiere, de dor de ducă, oarecum frumoasă, îmbietoare. Și nu-i că nu o merităm așa, ca o palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă. Să adormim ne chinuindu-ne, ci să ne dorim trecerea, așteptată, nu urîtă. Ca ceva firesc, demn de noi oamenii SĂI, dar e și de demonstrat că-L merităm și-L știm. Respectîndu-L și înfăptuind dorințele SALE, date nouă.
  Că nu-i așa se știe bine, e o lungă și urîtă trecere și rele tratamente de suportat. Că nu-I sîmtem aproape și nedrepți, înrăiți și cîte toate ale lumii metehne nedemne. Rar se mai pot strecura ființe cumsecade și cu frica de EL, spre acele tărîmuri. Tainice ce ne rămîn viilor necunoscute, pînă va considera doar EL altfel. De vor fi vreodată de interes nouă și așa destul de limitați din neputința de a-L urma.
  Că am vrea să știm de toate cele și viața și moartea și Dumnezeu și CER-ul și universul. Să ne fie cunoscute mereu în orice să fim informați și să ne putem astfel evalua. Știind ce trebuie făcut și cum, dar ni se cere mai întîi îndreptarea nostră și să-L știm bine.