2792.Firi strîmbe din obișnuințe ce par firești

  E tare înstrăinată și foarte nepricepută omenirea în ale LUI treburi, ce ne privesc și pe noi. Sînt binefaceri ce-L reprezintă, minuni, dar de-s săvîrșite de anumiți oameni. În împrejurări cu toate că-s știute, mai deosebite înspre bine, îs taxate vrăji. De răutăcioșii ce nu au ce căuta în preajma acelor locuri, dar așa-i lumea. Netrebnică și-n căutări diverse, fără bun-simț normal între oameni.
  Nu încă un altfel de simțămînt de cunoaștere a unor îndatoriri către EL și Lumea SA. Ce încă-s departe de noi și nici șanse devreme să ni le însușim nu văd. E neapărată nevoie de o înștiințare pătrunsă în firi strîmbe din obișnuințe, ce par firești. Urmînd o curățire și primenire ce în final să îmbuneze gîndiri și simțăminte. Ce ne destabilizează în fața SA și părăsiți plătim și pe aceste nereguli.
  Învrednicindu-ne de cunoaștere, lumină și înțelegerea necesară spre a putea fi. Ce încă nu sîntem prea neputincioși și răi, nevrednici întru înălțări pripite. Ci-s căutări mai domoale în timp să se-nfiripe demne de omenia ce încă este.