„EU sînt CEL ce sînt” așa glăsuiește în vechime EL lui Moise, nedrepții zicînd că-I Divinitate personală și Unică. Și totuși de ce n-o recunosc ca atare, Unică și-i interpun necuratul mort vechi isus? Și nu-i personală că-I a tuturora, Domnul Dumnezeul nostru, al omenirii întregi. Că nu-I recunoscut și dosit, e altă tărășenie ce-L supără și trebuie urgent repus unde E Locul SĂU, Unic.
Că-i foarte laconică informația din CER, nouă nu ne arată, nu ne lămurește majoritatea neînțelegerilor. ÎI sîntem îndepărtați zic eu pentru că nu-L ascultăm cum vrea și ne ține la respect. Ne dîndu-ne voie să pătrundem în tainele SALE, încă. Bucurîndu-ne doar că trăim și I se pare suficient, dar să fim și cumsecade între noi. Că-i bai mare și ne îndepărtăm și mai mult de EL și Lumea SA.
Rămînîndu-ne și nu-i puțin lucru, lumea cu majestate prezentîndu-ni-se. Împreună cu spontaneitatea vieții în desfășurare continuă, cu omul nedefinit bine. Anti dezordine, antihaos, de-i lăsat în pace, cumsecade, cum e inițiat în dreptate, bun-simț și binele povățuit mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu