2809.E ceva normal încă o vreme, de atîtea teoreme

  Nu-i abisul între Pămînt și CER, ci-i hăt departe în necunoscute înstrăinări universale. Ce doar EL le știe capătul și începutul, noi nu încă. A da, pentru netrebnica noastră ființă fără Dumnezeu și imorală rău de tot. E ceva normal încă o vreme, ce tot geme de atîtea teoreme de ale neputinței. Omenești crezînd în nelegiuiri strîmbe LUI și nouă.
  Nu-i dezordine și haos, anapoda rotiri în gol a universurilor, cîte or fi? Doar EL și le orînduiește planetele, stelele și alte componente cosmice, cum vrea și trebuie. După ale SALE reguli ființînd Totul, ce noi nu putem încă pricepe. Mai e cale de îndreptare foarte și aflarea a LUI cît încă se mai poate, la liber nu-i, dar totuși. E de găsit, interesul poartă fesul, de-L cauți îL vei găsi, cum trebuie cu adevărat.
  Orele tac doar atunci cînd se-nfiripă din nimicuri, pulberi cosmice aglomerate-n sori. Și alte tării de galaxii și nori de altele aglomerații de nu ninsori, ci cîte noi nu știm. E altă treabă prea înaltă și bogată peste ale noastre toate cîte le încă știm.