Să nu trăim plictisiți, siliți de viață să înaintăm oarecum și noi să nu știm binele. Frumosul și utilul vieții pămîntene, străini parcă de pe alte meleaguri, neîndreptați. Defel ci înrăiți, imorali, urîți în vorbe și înfăptuiri nedemne, sătui de-o viață nepricepută. Neștiută, negustată în adevărata ei substanță, frumoasă, desăvîrșită, incomparabilă. Și mereu nouă și de aflat cum trebuie și noi cu ea conlucrînd.
Cumsecade între oameni și cu știința LUI, respectîndu-I îndrumările toate date în timp. Nouă spre cunoaștere și îndreptare corectă între oameni și în mediul natural. Căutînd mereu aflări noi de dezvoltare înspre ceea ce sîntem a fi, încă destul de departe. De țelul nostru avut în vedere de SUS și ne transmis nouă, fiind încă neputincioși. În felul cum percepem viața pe Pămînt, încă nedrepți și fără EL.
E de muncă încă cu noi înșine e de început truda să ne cunoaștem și îndrepta fiecare. Să nu-I mai greșim și nici între noi ca oameni și nici în natură. Ci din contra să-L respectăm cum trebuie și învățînd în continuare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu