2846.Ne tot căznim cu viața asta neînțelegînd-o

  Să se spună lucrurilor pe șleau, pe numele adevărat, chiar de-i prea aspru. Să știm ce-i de făcut în ceea ce trebuie îndreptat, să ne putem vedea de drumul. Ce ni-i a fi, cum sîntem dați, din facere pe acest Pămînt al SĂU și al nostru în măsura. În care ne respectăm între noi toți înspre bine și util, conlucrînd și știindu-L bine măcar.
  De ce măcar, că-i mereu loc de mai bine a-L cunoaște, sluji cumsecade înspre cum se cere. Poate n-om fi chiar de lepădat, provenind din așa lume nedreaptă azi LUI și nouă. Fără bun-simț între oamenii familiilor, societăților și al lumii în general imorală. Și fără respectul cuvenit naturii date să ne însoțească cît sîntem pe Pămînt, respectînd-o!
  De EL, ce să mai zicem, îL ignorăm și pace, am dori, dar nu ne-o dă, că n-o merităm. Și ne tot căznim cu viața asta neînțelegînd-o mai defel, complicată de noi. Că nu-I sîntem buni, ci înstrăinați și închinători la cîte necurățenii nouă și LUI.