2852.Încă căutăm îndreptarea într-un fel oarecare

  La unii nedreptatea-i atît de accentuată în tot ceea ce gîndesc, vorbesc și fac. Că-ți dă impresia că nu-i de pe aicea, că mai e pînă să ajungă lumea așa rea și urîțită. Că ei, acei inși, tîrîturi neroade, îngînfate și de-o prostie tîmpă, șmecheri, derbedei. Îs ceva  mai încolo de noi, rarități umanoide ori pe cale de dispariție de undeva propuși în lume.
  Ori de acuma să se înmulțească terorizînd omenirea, oarecum mai așezată, ceva spre cumsecade. Încă destul de departe, dar în perspectivă cu unele îndreptări, se poate spera la mai bine. Siguranța lor nedreaptă e simțită cînd te afli oarecum prin preajma acestor creaturi, ce nu par omenești. Noi din contra nu ne bazăm sigur cam pe nimica, bîjbîim în viață și încă căutăm îndreptarea, într-un fel oarecare.
  Fiecare cu a lui căutare și găsire mai reușită ori ba, o tot ducem așa. Încă dezorientați cum ar fi corect să fim, debusolați cu așa reguli destul de anapoda. În lume oriunde te-ai afla, fără EL și imorali cît vrei.