2770.Nu scuturată de să-i meargă fulgii

  Că-i mai apreciată o atitudine fermă, clară și demnă, față de orice tărăgănare. Încuviințare tacită a neregulilor, ca-n lumea de azi, cînd nemernicia e dosită. Nu scuturată de să-i meargă fulgii și-n veci să nu mai fie. Și cunoașterea SA adevărată să ne privească pe fiecare, cum poate cît poate, doar cu EL aflînd-o. Că nu am cu nimeni nimica, dar s-o întrecut de mult măsura dată de EL în lume.
  Se și vede de ce ni se tot întîmplă, cuvînt greșit, nu-i nimica întîmplător. Ci totul după plată și răsplată, nu-I știm calea și nici de EL cumsecade fiecăruia. În dreptul SĂU, cu noi individual și in corpore, cum ne-o tot cerut EL de cînd lumea. Și-n particular oarecum, dar tot la ansamblul omenirii se referea în urmă cu 77 de ani. Cînd o văzut aici în România că nu-i cine știe ce luat în seamă, ce-o urmat?
  Prăpădul mondial de care și acuma la atîta amar de ani omenirea-și scuipă-n sîn. Și cîte și mai cîte nedrepte LUI și nouă, semne anapoda, dar de îndreptare ioc. Nici pomeneală, „vai de mine dar se poate să ne stricăm reputația de nesimțiți ca și ceilalți?” La bălăcărie năvală, la trebuință mai cu sfială. Și chiar deloc.