2783.Ca un laitmotiv, de care nu se scapă

  Nu-I închinăm noi oamenii LUI nici o atenție mai acătării, pe Pămînt. Ni-i frică că ne-o dărîmă, ne-o desființează, oare? Nici nu încercăm mai nimica, altora mai nedrepte, ori drepte cauze din religii. Au fost și sînt încercări de realizări diverse, cu EL și despre EL nu. Cu toate, c-o fost și pe la noi și l-o văzut oameni, știindu-L descriindu-L, cum s-or priceput, nimic, nu ne privește EL, oare de ce?
  Ni-i așa frică, că I-om greși în față, cu ceva, să ne limităm la ceea ce știm din ceea ce e scris. Că-i scris slava Domnului destulă informație și totuși nu-i luată în seamă. Decît din cînd în cînd nedreptele religii, mai primesc ajutor, accentuînd nedreptăți, minciuni. Duceri cu preșul a omenirii în derivă fără EL și îndepărtînd-o.
  La discreția părăsirilor și nevoilor de tot felul, la grămadă ori individual mereu. Ca un laitmotiv, de care nu se scapă, că nu-L știm bine și nici omenește nu ne comportăm între noi.